Blog #13

Autor: SILVIU JURJEU, nepotul fratelui Gheorghe Pop

Abia înfăptuită Marea Unire de la 1918, și pe dealurile Someșului de pe lângă Dej și Năsăud, apar zorii noi ai Soarelui îndurării lui Dumnezeu pentru oamenii păcătoși. Era încă o vreme de relativă libertate religioasă dată de fosta stăpânire austro-ungară în 1895!

După încheierea războiului, în anul 1919, reveniți acasă, își încep aici lucrarea și primii misonari români baptiști, printre care amintim pe Zadic Ioan din Negrilești (convertit și botezat la Biserica baptistă română din Detroit în plin război, în anul 1916), care îl câștigă apoi pentru Domnul pe Gavrilă Dunca din Negrilești (care va fi botezat la vârsta de 20 ani). Zadic, care nu știa carte, după convertire și întoarcerea în Romania a început să învețe să scrie și să citească. Pentru că încă nu putea citi bine, tânărul convertit Gavrilă Dunca citea, iar Zadic Ioan predica scurt. Chiar dacă încă nici nu era botezat, Gavrilă Dunca începe să predice și el la Negrilești. În anul 1921 au fost botezați în Someș 21 de frați și surori printre care și tânărul de doar 17 ani, Costea Simion, care vă deveni o binecuvântare pentru biserica locală și care ulterior vă urma Seminarul teologic de la București. Înrolat în armata română în anul 1922 la Dej, Gavrilă Dunca primește o permisie de Paște că să poată merge acasă. Însoțit de câțiva prieteni credincioși se oprește pe drum la casa unor simpatizanți baptiști din Ciceu-Giurgești, familia Pop Alexa și Paraschiva. În casa lor, Gavrilă Dunca și prietenii săi au vorbit despre mântuirea pe care o aduce Domnul în inima celor care Îl primesc. Printre ascultători se aflau și Gheorghe și Ioan Pop, frații Paraschivei (căsătorită tot Pop), care Îl primesc și ei pe Domnul în inima lor.

Foto 2: Frații Paraschiva și Gheorghe Pop (înainte ca acesta să plece la Dej la liceu).

Paraschiva a fost primul credincios baptist din comuna Ciceu-Giurgești.

Gheorghe Pop (foto 1) se naște la 6 iunie 1898 într-o familie înstărită, chiar în centrul comunei Ciceu-Giurgești, jud. Someș. Părinții lui, Gavrilă și Raveca, erau oameni de vază, cu rude în cadrul preoțimii ortodoxe din zonă. Tânărul Gheorghe studiază la Colegiul Andrei Mureșanu de la Dej, se căsătorește cu Maria din familia Petrina și astfel având o pregătire și situație materiala superioară multora în acea perioada, în mandatul 1925-1928 ocupă funcția de Secretar Comunal la Ciceu-Giurgești. Primește Cuvântul prin fratele, ceva mai tânăr, Gavrilă Dunca, în anul 1922 la doar 24 ani. Primește botezul în anul 1924, iar în anul 1927 este ordinat ca pastor și lucrează în biserica locală din Ciceu-Giurgești, la cea din Dej și în alte șapte bisericuțe din zonă până în anul 1928 când își încheie mandatul de secretar. Înțelegând chemarea Domnului la lucrare și urmând sfatul dat de Domnul tânărului bogat din evanghelie, vinde tot ce are, și deși o parte din bani îi sunt furați, își ia cei cinci copii de la acea vreme și pleacă la București “să dea pruncii la școală, și el să lucreze pentru Domnul”.

Vine la București, la început singur, în primăvara anului 1930, iar apoi în anul 1933 își cumpără o căsuță modestă și își aduce întreaga familie (soția și cei cinci copii de atunci). Ulterior, Domnul le binecuvântează familia cu încă șase copii, dintre care doi vor muri la vârste destul de fragede.

La București, începe să viziteze comunitățile (bisericile) baptiste existente la acea vreme și se stabilește la Comunitatea din Ferentari. În perioada 1930-1932 și 1937-1938 slujește atât ca pastor al acestei comunități, alături de fratele Victor Görung, cât și ca misionar pentru Jud. Arad.

În 1932, la chemarea a 11 frați veniți din Ardeal, care se întâlneau la adresa din str. Apele Minerale, nr. 42 într-un spatiu aparținând fr. Ioan Staneschi senior este ales pastor al acestei comunități. Urmare unor neînțelegeri financiare între proprietar și biserică, cea mai mare parte din frați împreună cu fr. Gheorghe Pop se duc în anul 1933 la Biserica din Ferentari, unde încep să-și contruiască o clădire proprie. Realizând că cea mai mare parte dintre membri locuiesc departe de Ferentari, unde nici nu existau mijloace de transport, frații hotărăsc să găsească un alt loc de închiriat. Se mută astfel în 1933 cu cei peste 150 de membri ai bisericii într-o clădire împrumutată pe str. Lt. Al. Paulescu, nr.15, și apoi în 1938 în str. Aurel Botea din București.

Foto 3: Biserica din str. Apele Minerale în anul 1937

Gheorghe Pop, primul rând de bărbați, al patrulea de la stânga spre dreapta.

Foto 4: Comitetul bisericii și corul în 1935. Gheorghe Pop, împreună cu soția Maria, pe scaune în partea dreaptă. Jos, două din fetele sale, Ludovica și Rebeca.

Înființează apoi Comunitatea baptistă nr. 4 de București unde Gheorghe Pop ctitorește și comunitățile (bisericile) din Șos. Pantelimon 264, din Șos. Vergului 111 și cea din Apărătorii Patriei, din str. Chilioarei nr. 18 (cartier Malaxa).

A iubit oamenii de orice limbă sau neam. La predicile sale s-au convertit și a botezat ruși, găgăuzi, bulgari, evrei. A avut un cor bărbătesc de ruși, o orchestră de mandoline de bulgari, cor de români. În bisericile păstorite a încurajat Școală biblică, corul, formațiile muzicale și mai ales misiunea. A misionat în Banat, Oltenia, în Regat, în Moldova, la Câmpulung Moldovenesc, în pofida tuturor greutăților, persecuțiilor, bătăilor, amenințărilor cu moartea, trădarea și chiar persecuția din partea unor frați de credință.

Foto 5: Botez la Bolintin, lângă București, în 1931.

Foto 6: Misiune la Bălaci, în jud. Teleorman, cu botez în râul Argeș, anul 1935.

A apărat, a lasat să predice în biserică în perioada prigoanei anti evreiești și chiar a ascuns în casa lui evrei, precum Sabina și Richard Wurmbrand.

Foto 7: Anul 1941 – Richard Wurmbrand la biserica păstorită de Gheorghe Pop (central, spate, în picioare).

În spate, sub tabloul din mijloc, e Gheorghe Pop, având la stânga sa pe R. Wurmbrand și la dreapta pe Gheorghe Jurjeu, viitorul ginere al său. Jos, între Gheorghe Pop și Richard Wurmbrand, e Maria Pop, fiica fratelui Gheorghe Pop și viitoarea soție a fratelui Jurjeu.

(VA URMA)

Notă: Mulțumiri fratelui Gheorghe Clapa, păstor la Biserica Baptistă din Negrilești, pentru informațiile referitoare la începuturile mișcării baptiste în zonă.