Petre A. Belicov
Fragment din monografia „Un secol de har – Prima Biserică Baptistă Română din Regat”
Autor: Silviu Jurjeu și Ilie Pop
Petre A. Belicov s-a născut la 20 octombrie 1907, la Tulcea, în familia fratelui Alexandru Belicov şi a sorei Elisabeta. Tatăl său moare după Primul Război Mondial, în timpul epidemiei de gripă spaniolă, iar sora Elisabeta, mama fratelui Petre Belicov, rămâne văduvă şi îşi creşte singură la Tulcea cei patru copii.
După terminarea studiilor liceale, tânărul Petre Belicov vine la Bucureşti pentru continuarea studiilor. La recomandarea bisericii baptiste din Tulcea, este găzduit la Seminarul baptist din București. Aici întră în legătură cu profesori, studenţi şi misionari americani, cu care se împrieteneşte.
Din momentul în care a fost admis la Facultatea de Științe Economice, pe tot parcursul studiilor universitare, frecventează Biserica Golgota. După absolvirea facultății obține și doctoratul în ştiinţe economice.
Este botezat în anul 1936 de fratele Luca L. Sezonov.
Se angajează şi îşi aduce, rând pe rând, familia de la Tulcea în Bucureşti; mai întâi pe doi dintre frați, pe care îi şi angajează, apoi un pe alt frate şi pe sora sa, Victoria (care prin căsătorie se va numi Streza; Mirel şi Tita Streza, copiii familiei Streza fiind nepoții săi).
Întreaga familie a frecventat Biserica Golgota. Cu toții îndrăgeau muzica și găseau o mare bucurie să cânte împreună. Duminica după prânz sau la sfârşit de săptămână, la cină, familia Belicov cânta împreună pe voci: Victoria (mama) la alto, Elisabeta (fiica) la sopran, Alexandru la tenor, Petre la bas şi Grigore, bas pedală.
În perioada 1942-1946, Petre A. Belicov era directorul român al Societăţii Americane de Telefonie, doctor în economie, o persoană cu relaţii printre oamenii importanți ai vremii. În foto de mai jos, Petre Belicov, la depunerea jurământului noului președinte al Cultului Baptist în fața ministrului Culturii.
Foto cu grupul de frați păstori și lucrători care l-au însoțit pe noul Președinte la festivitatea depunerii jurământului. Președintele Ioan Dan în mijloc primul rând, fr. Pete Belivov, primul din dreapta, primul rând.
Este perioada în care Petre Belicov este şi reprezentant în România al Departamentului de Misiune Externă al Convenţiei Baptiste de Sud din SUA şi contribuie esenţial la recunoaşterea oficială a Cultului Baptist în România, în noiembrie 1944. Petre Belicov uzează de toate relaţiile pe care le avea printre oficialii din România și îşi folosește abilităţile de negociator pentru a obţine situarea cultului baptist pe poziţie de egalitate în drepturi cu celelalte culte religioase recunoscute la acea dată din România.
În revista cultului, Creştinul azi nr.3 şi 4/2004 (90), apare un articol cu titlul „Un act istoric”, care prezintă aportul covârşitor al fratelui Petre Belicov la recâştigarea drepturilor şi libertăților religioase ale Cultului Baptist după cel de-al Doilea Război Mondial.
În baza Decretului-Lege nr. 553, publicat în Monitorul Oficial nr. 253 din 1 noiembrie 1944, şi a Statutului de organizare a Cultului Creştin Baptist, depus spre aprobare în anul 1948, în 14 noiembrie 1950, primul Șef de stat al noii republici populare (preşedintele prezidiului provizoriu al Marii Adunări Naţionale, dr. C.I. Parhon, semnează Decretul de aprobare a Statutului Cultului Creştin Baptist din România).
După 1950, datorită presiunilor noului sistem politic din România, Petre Belicov, deşi o persoană foarte spirituală, cu o contribuţie marcantă pentru istoria baptiştilor, un om cu o pregătire profesională remarcabilă (poliglot) nu a mai fost acceptat nici măcar membru în comitetul bisericii. Lucrurile s-au schimbat doar atunci când România avea nevoie să obțină Clauza naţiunii celei mai favorizate din partea Statele Unite. Atunci, Departamentul Cultelor a trecut cu vederea alegerea fratelui Belicov de către adunarea generală în comitetul bisericii, între anii 1971 şi 1975.
Petre A. Belicov a trecut la cele veşnice în ziua de 4 martie 1977, în urma cutremurului devastator, care a distrus şi blocul din centrul Bucureștiului, în care locuia.