Orfelinatul din Simeria
Autor: DAVID FRĂȚILĂ
Una din activitățile coordonate de Comunitatea Bisericească Baptistă Română Alba-Iulia, a fost administrarea unui orfelinat în localitatea Simeria. Administrarea unor instituții sociale de către baptiștii români nu era o noutate, deoarece în perioada interbelică și imediat după cel de-al Doilea Război Mondial au existat astfel de organizații, care ofereau servicii orfanilor, văduvelor, săracilor și invalizilor. Acestea puteau fi întâlnite în Oradea, atât în comunitatea maghiară, cât și în cea română, Prilipeț, Lupeni și Simeria.
Ideea deschiderii unui orfelinat baptist în județul Hunedoara a început în vara anului 1937. În 12 septembrie a aceluiași an, cu ocazia unei întâlniri organizate în biserica baptistă din Simeria, acesteia i s-a propus să ofere cele cinci camere anexate bisericii pentru adăpostirea unor orfani până la construirea unei case proprii. În acea zi s-a strâns prima sumă pentru înființarea orfelinatului. După două luni de la această dată, și anume în 24 octombrie, conducerea comunității baptiste Alba Iulia a desemnat personalul orfelinatului, iar acesta a fost confirmat de adunarea generală în 21 decembrie. Primind aprobarea comunității s-au amenajat camerele cu mobilierul necesar și s-au strâns bunuri pentru îngrijirea viitorilor orfani ce urmau să fie găzduiți în această locație. Primul orfan a sosit în data de 5 ianuarie 1938, următorii doi în luna februarie, iar în luna septembrie orfelinatul găzduia nouă copii, două fete și șapte băieți. Ziua de 4 septembrie a fost o zi de sărbătoare pentru întreaga comunitate, deoarece a avut loc inaugurarea orfelinatului.[1]
Deschiderea orfelinatului este anunțată în anul 1938 de către pastorul Ilie Mârza în revista Farul Creștin. Acesta afirmă:
Visul nostru de ani de zile, a ajuns azi o realitate. În comunitatea baptistă din Alba-Iulia, cu ajutorul Domnului și voința fraților, am deschis, în clădirile proprii ale bisericii baptiste din Simeria un orfelinat pentru copii orfani și săraci. Odată pusă temelia pe cuvântul Domnului, frații și surorile și toți binevoitorii, cu dragoste și de bună voie au dăruit bani, cereale, haine, rufărie, etc.[2]
În acest orfelinat puteau fi îngrijiți băieți și fete cu vârsta cuprinsă între patru și doisprezece ani, iar cu privire la menirea și viziunea pe care o au administratorii asupra acestuia, tutorele Ilie Mârza oferă următoarele lămuriri: „Scopul este să îngrijim, să creștem și să învățăm pe copii nimănui, atât sufletește, cât și trupește, până vor putea ei singuri să meargă în viață, ca astfel să poată deveni buni cetățeni și buni creștini.”[3] Viața spirituală prezentă în orfelinat este descrisă de către misionara Fibia Popovici astfel:
Le place să petreacă ore întregi în studiu biblic. La rugăciunile lor amintesc cu multă căldură pe frații și surorile cari se ostenesc pentru ei. Merg la școală și își dau silința să învețe. O soră seminaristă și-a consacrat viața pentru a trăi în slujba lor. Îi ajută la lecții, îi învață cântări pe două, trei voci. Când îi întrebăm ce vreți să fiți când veți fi mari, cei mai mulți spun „misionari!” Este o fetiță de 7 ani care a primit nașterea din nou. Ea e o binecuvântare pentru noi cei din jurul ei.[4]
Conform mărturiei Fibiei Popovici, orfelinatul confesional se deosebește de orfelinatele din lumea seculară prin faptul că este promovată viața creștină, educația elementară, iar îngrijitorii dau dovadă de devotament în slujirea pe care o fac. Implicarea acestora în viața orfanilor se poate observa din visul pe care aceștia îl au, și anume să devină misionari, urmând modelul celei care se află în slujirea lor.
[1] Fibia Popovici, „Istoricul Orfelinatului Baptist din Simeria,” în Calendarul poporului creștin (Arad: Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din România, 1941), 43-44.
[2] Ilie Mârza, „Orfelinatul baptist din Simeria,” Farul Creștin, 12 Februarie 1938, 5.
[3] Mârza, „Orfelinatul baptist din Simeria,” 5.
[4] Fibia Popovici, „’Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi’ Isus,” Farul Creștin, 29 Iunie 1940, 6.