Blog #7

Interviu cu Cristi Vidican, absolvent Teologie pastorală UEO

În credincioșia Sa, Dumnezeu ne sprijină și ne poartă pe brațe, iar unul dintre cele mai frumoase momente care fac parte din trăirea unei vieți cu Dumnezeu este acela când privești în urmă și vezi credincioșia și statornicia Lui. Despre impactul pe care l-a avut Universitatea Emanuel în viața lui cu două decenii în urmă vorbim cu fratele Cristi Vidican, în a cărui viață a fost prezentă credincioșia lui Dumnezeu.

Ați absolvit programul de Teologie pastorală acum 18 ani. Uitându-vă la timpul care a trecut și la modul în care Dumnezeu vă folosește în momentul de față, cum credeți că v-a echipat Universitatea Emanuel pentru a fi lumină în întuneric și pentru a avea un impact pentru Hristos în societatea coruptă în care trăim?

R: Universitatea Emanuel mi-a pus bazele teoretice și practice pentru lucrarea în care sunt acum implicat. Aici am învățat teologie de la profesori foarte bine pregătiți, care făceau cursurile foarte interesante. De asemenea, Universitatea Emanuel ne-a motivat întotdeauna să fim implicați în slujirea bisericilor. Fiecare student la Teologie trebuia să aibă o biserică în care să slujească, punând astfel în practică ceea ce învăța la școală. În tot acel timp, am fost încurajați și mentorați să trăim o viață curată, având grijă de caracterul nostru; astfel, școala a lucrat atât la competențele, cât și la caracterul nostru.

Știm că pe parcursul celor 4 ani de facultate, studenții se implică în tot felul de activități sau proiecte și leagă prietenii frumoase între ei. Au fost activități sau proiecte care v-au format caracterul și dacă da, ați putea numi câteva dintre ele?

R: În anii de facultate am fost implicat în slujirea tinerilor din biserica în care am crescut. Acolo am învățat să mă raportez la tineri, să-i cunosc mai bine, să-i ajut să-L cunoască pe Domnul și să crească apoi spiritual. A fost o experiență foarte benefică, pentru că am învățat să acord acestei grupe de vârstă o atenție sporită. În biserica unde slujesc acum, tinerii sunt o parte foarte importantă în viața ei.

Ei au fost cei care de-a lungul anilor s-au botezat și acum se implică în tot ce înseamnă viața bisericii. Tot în acei ani am fost implicat într-un proiect de tabere de evanghelizare. Acele tabere m-au ajutat să interacționez cu tinerii din afara mediului evanghelic. Eram pregătiți din timp cum să lucrăm și asta m-a format în ceea ce privește evanghelizarea generației tinere.

Știm că a fi păstor nu este un lucru ușor și responsabilitatea este foarte mare. Din perspectiva dumneavoastră, care este modul cel mai bun prin care un păstor poate fi o lumină în locul în care se află?

R: După terminarea facultății, am slujit aproape doi ani pe lângă un păstor într-o biserică din județul Bihor. Acei ani mi-au prins foarte bine în formarea mea ca predicator. După doi ani am fost ales ca păstor la actuala biserică unde slujesc. Încă de la începutul slujirii la Hidișel am căutat să petrec cât mai mult timp în sat. Îmi trăiesc viața în mijlocul adunării, în văzul celor din biserică și al celor din afara bisericii. Recomand oricărui păstor să locuiască în localitatea unde slujește sau, dacă nu este posibil, să petreacă cât mai mult timp acolo unde păstorește. Acest aspect ajută foarte mult la cunoașterea mediului în care slujim și aduce o notă în plus de credibilitate păstorului. Observ o lucrare mai bună acolo unde păstorul locuiește în localitatea în care slujește.

„Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.” Lumea din jurul nostru se cufundă tot mai mult în întuneric și păcat. Ați trecut prin perioada studenției; privind înapoi, care ar fi câteva modalități prin care studenții noștri pot fi o lumină în Oradea?

R: A fi student la Universitatea Emanuel este o mare binecuvântare. Universitatea și-a câștigat de-a lungul anilor mărturia unei școli serioase, care își pregătește bine studenții. Generațiile actuale trebuie să ducă mai departe acest nume bun, pregătindu-se să aibă rezultate remarcabile la învățătură.

În perioadele de practică, ei trebuie să dea dovadă de integritate și de competență, lăsând o mireasmă plăcută acolo unde slujesc. De asemenea, studenții se pot implica activ în activitățile care presupun muncă voluntară, contribuind astfel la dezvoltarea acestui oraș.

Uneori, privind în jurul nostru, putem fi repede descurajați văzând că lucrurile se strică tot mai mult și lumea în care trăim se îndreaptă spre rău cu o viteză uluitoare. Cum ar trebui să privească studenții de la Teologie în calitate de viitori păstori depravarea societății și ce atitudine ar trebui să aibă în această privință?

R: Provocările viitorilor păstori sunt mari. Situația actuală arată un regres în ce privește interesul pentru lucrurile spirituale. Chiar și membrii bisericii scad în implicarea lor spirituală: tot mai multe biserici care se sting, botezuri mai puține, membrii devin tot mai lumești în gândire și comportament. Totuși, Dumnezeu cheamă oameni în lucrarea Sa și în aceste vremuri. Bisericile trebuie păstorite, credincioșii trebuie îndrumați și ajutați să crească spiritual. Este mare nevoie de viitori păstori în bisericile din România.

Îi încurajez pe actualii studenți la Teologie să nu descurajeze. Dacă Dumnezeu cheamă pe cineva în lucrare, cu siguranță El va pregăti totul pentru a putea sluji. Slujirea pastorală vine în urma chemării lui Dumnezeu, care are toată puterea și toate resursele pentru a-Și duce la îndeplinirea voia.

Întrebarea este dacă suntem gata să ascultăm și să răbdăm greutățile care vin automat în calea noastră atunci când avem dorința de a face voia lui Dumnezeu.

Chiar dacă societatea se strică din punct de vedere moral, Biserica trebuie să fie o oază în acest deșert, căutând să schimbe această societate prin mărturie și evanghelizare. Evanghelia are puterea de a schimba oamenii din jur, iar lucrul acesta ne dă speranță.