Blog #16

Autor: SILVIU JURJEU, nepotul fratelui Gheorghe Pop

CONTINUARE 

Încă de la început, după întoarcerea la Domnul, tânărul Gheorghe Pop a fost neobosit în lucrare, dar și neînfricat. În acest episod voi prezenta câteva evenimente care vin să exemplifice cele de mai sus.
După convertire, încă înainte să primească botezul, începe să lucreze în casa părintească, în biserica din Giurgești, dar și în cea din Negrilești. Iată cum descrie Simion Costea în lucrarea sa “O viață de slujire” Ed. Veste Bună SUA 1992, (pag.52) un astfel de eveniment pe când fr. Costea, împreună cu alți frați și prieteni erau adunați la evanghelizare în casa părintească a lui Gheorghe Pop, în care locuiau Paraschiva și soțul ei Alexa Pop (coincidență de nume de familie, tot Pop).

„Când au sosit, nu mai încăpeau în casă, abia a putut intra primarul cu doi oameni şi cu o bâtă mare în mână. Când a ridicat bâta, fratele mai tânăr al femeii la care eram în casă, cu numele Pop Gheorghe, a pus mâna pe bâtă. Au pus şi cei doi şi trăgeau de bâtă strigând, dar Pop Gheorghe, care era voinic, a strigat: – Aici eu am dreptul! E casa părintească, eu i-am poftit aici şi să nu vă atingeţi de ei că mă lupt până la moarte pentru ei, dar până ce mor eu, şi voi veţi muri vreo doi-trei! Au ajuns la învoială că nu ne vor bate, numai să ieşim din sat. La porunca lui, ei s-au dat în lături, noi am ieşit din casă şi am fost conduşi de o parte din mulțimea de prieteni până am ieşit din sat cântând, iar ei strigau după noi ca după lupi.”

Încă înainte de botezul său, în anul 1924 își începuse deja lucrarea și în biserica din Negrilești. Un astfel de episod ne este prezentat de fr. Gavril Dunca, cel prin care s-a întors la Domnul Gheorghe Pop, în : “Amintiri din viață” (manuscris nepublicat), pag. 54:

“Fratele Pop Gheorghe avea avantajul că era un bărbat zdravăn, şi în multe rânduri a ştiut să-şi pună în valoare acest avantaj. În anul 1924 se afla la biserică în Negrileşti şi ţinea ora de rugăciune, când au venit jandarmii şi l-au dus la post pe motiv că este străin. Frații l-au însoțit până la post dar n-au fost lăsați să intre înăuntru. Tânărul Gheorghe Pop s-a descurcat însă singur cu cei doi jandarmi care erau soldați în termen, spunându-le: „dacă dați în mine vă bat măr şi vă iau şi armele şi vi le duc la Giurgești.”

Auzind acest lucru, cei doi s-au mulțumit să-i ia doar o declarație.
Fratele Dunca Gavril îşi aminteşte că odată era într-o casă la Giurgești şi predica, când a venit primarul însoţit de o ceată de oameni chefuiți şi înarmați cu ciomege şi au întrerupt cu brutalitate serviciul de evanghelizare. Atunci Gheorghe Pop a făcut vânt cu pălăria şi a stins lampa. Primarul s-a speriat, crezând că cei din casă au stins lampa pentru ca profitând de întuneric să se năpustească asupra lui, aşa că a fugit repede afară şi nu s-a mai întors.
După convertire, tânăr neînfricat pentru Domnul, dar și cu mare dragoste pentru oameni, așa cum aminteam și în primul episod, când spuneam că a predicat și a botezat români, bulgari, chiar un soldat rus găgăuz și a încurajat și chiar apărat pe evrei. Un episod din perioada petrecută la Giurgești și Dej: A predicat chiar într-o sinagogă locală din zonă. Fiica unui haham (taietor de vite în rit evreiesc) era bolnavă. Gheorghe Pop a cerut acceptul Rabinului ca împreună cu un grup de baptiști și câtiva rabini să se roage pentru vindecarea fetei. Ei au acceptat propunerea și Domnul a ascultat rugăciunile lor și fata a fost vindecată. (Sursa: informații din familie-nepublicate)
Ajuns în București, frecventează Comunitatea Ferentari unde slujește ca pastor și misionar pentru jud. Arad din 1930-1932.

Foto 2: Inaugurarea primei case de rugăciune proprietate a baptiștilor din București, a Comunității nr. 2 Ferentari, în anul 1932. Gheorghe Pop, păstor al bisericii și misionar pentru jud. Arad, al 5-lea din stânga spre dreapta, pe ultimul rând

Foto 3: Un grup de credincioși din biserica Ferentari în anul 1938, împreună cu cei doi păstori, Victor Görung (stânga pe scaun, cu Biblia în mână) și Gheorghe Pop (dreapta pe scaun, cu Biblia în mână)

Plin de curaj a înfruntat și persecuția fraților, atunci când proprietarul imobilului unde se aduna biserica din Str. Apele Minerale 43, și membru în comitetul bisericii, din motive financiare l-a alungat din locație, iar fr. Gheorghe Pop a fost nevoit să plece cu o mare parte din membrii bisericii Comunitatea din Ferentari.
În anul 1937 biserica înființată în Str. Apele Minerale nr. 42 se mută, așa cum menționam în episodul anterior, în str. Lt. Al Paulescu nr.15. După modificările efectuate la spațiul respectiv și obținerea tuturor aprobărilor legale în anul 1938, s-a ținut un program de rugăciune de mulțumire. Acest lucru nu a fost pe placul vecinilor care au facut tot posibilul ca biserica să nu poată funcționa acolo. În duminica următoare când urma să se deschidă biserica, membrii bisericii au fost opriți să intre în sală, ușile fiind sigilate. Fratele pastor Gheorghe Pop a întins Biblia în față și i-a îndemnat să îl urmeze în biserică trecând printre jandarmii care erau acolo cu baionetele scoase ca să-I oprească. Cu toate demersurile întreprinse la Ministerul Cultelor și Prefectura Capitalei, demersuri care au durat mai multe luni, au fost obligați să rezilieze contractul de închiriere și să abandoneze proiectul din str. Paulescu. (Sursa: informații din familie, nepublicate)
S-au mutat cu biserica în str. Aurel Botea unde au funcționat până la închiderea bisericilor din anul 1942 prin Decretul dat de regimul Antonescu din 28.12.1942.
Biserica a mai funcționat un timp oarecare și după acest decret. Odată, la un serviciu divin duminical, cam pe la jumătatea lui, a intrat în sala de cult dl. Gurguță, Seful secției de Poliție, însoțit de câțiva soldați de poliție, care au ascultat în ordine serviciul divin până la sfârșit. Gheroghe Pop a continuat predica cu însuflețire, înțelegând că aceasta va fi ultima sa vorbire de la amvon, că va urma închiderea sălii și arestarea celor din biserică. După rugaciunea de încheiere a programului și cântarea comună, când s-a strâns și colecta obișnuită, păstorul a spus că are de făcut un anunț: “Avem printre noi pe dl. Șef de Poliție, poate are să ne spună ceva în legătură cu noile ordine. Dl. Gurguță a zis “ Dumnezeu să vă ajute”. A facut un semn soldaților și a plecat. Un martor din biserică a relatat ulterior faptul că Dl. Gurguță a contribuit la colectă și s-a adresat soldaților zicând: “puneți și voi, că merită”. După câteva zile proprietarul imobilului a cerut rezilierea contractului și biserica a fost închisă.
După Decretul de închidere a bisericilor urmează al Doilea Razboi Mondial, dar Domnul este pe Tron, și slujitorii Lui Îl urmează cu credincioșie chiar și în aceste vremuri, așteptând redeschiderea bisericilor baptiste care a urmat după război, în anul 1944, când oportunitățile și persecuțiile pentru Gheorghe Pop vor continua.

(VA URMA)