Blog #20

Dacă privim la exemplul lui Isus Hristos, putem observa că El era pregătit pentru misiune în orice moment, chiar și atunci când era obosit, flămând sau însetat. Vorbind cu femeia samariteană, El a spus că hrana Sa este să facă voia Celui care L-a trimis (Ioan 4:34). Apoi, El le-a spus ucenicilor Săi: deschideți ochii și priviți câmpurile! Ele sunt coapte pentru recoltă (Ioan 4:35-36). Isus a predicat Evanghelia când a avut o singură persoană care să-L asculte, iar aceasta era o femeie, o samariteancă, o păcătoasă și care se grăbea. Isus îi câștiga pe oameni la Dumnezeu chiar și pe cruce, când era în agonie, dar o singură persoană avea nevoie de ajutorul Său pentru mântuire. Trebuie să învățăm de la Isus Hristos prioritatea misiunii! Isus era pregătit pentru misiunea către toată lumea. El S-a coborât la nivelul proscrișilor, sau mai sus, la nivelul celor bogați, pentru a-i câștiga pentru eternitate. El a venit să îi găsească și să îi salveze pe cei pierduți: Zacheu, bogatul perceptor de taxe, Maria Magdalena, femeia chinuită de demoni, cerșetorul născut orb, Nicodim, învățătorul. El era gata să mănânce cu ei, să stea de vorbă cu ei toată noaptea, să se împrietenească cu ei, iar ei îndrăzneau să se apropie de El, pentru că era numit prietenul păcătoșilor și al vameșilor (Luca 15, 1).
Care erau metodele de misiune ale lui Isus? A predicat în public, la mii de oameni fără amplificator, a umblat peste tot, de la Tir, până în pustiul lui Iuda, vorbind de pe munte, din barcă, în sinagogi și în templu. Isus a străbătut toate orașele și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind vestea bună a Împărăției și vindecând orice boală și orice suferință (Matei 9:35). Făcând aceasta, le-a spus ucenicilor săi: Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Cereți, așadar, Domnului secerișului să trimită lucrători în câmpul său de seceriș (Mt 9,37-38). Din exemplul său putem învăța că viziunea, ascultarea și sacrificiul sunt necesare pentru lucrarea misionară. Isus a văzut grâul copt pe câmpuri, cu patru luni înainte de seceriș (în februarie-martie)! Misiunea nu este relaxare, ci muncă grea, plină de sacrificii.
Marea misiune nu ne dă posibilitatea unor excepții sau obiecții: De aceea, mergeți și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și învățându-i să asculte tot ce v-am poruncit (Mt 28,19-20). Acest lucru este poruncit de Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ. Ea poate fi fie îndeplinită, fie respinsă. Singurul răspuns corect este: Iată-Mă, trimite-Mă (Isaia 6:8)! Doresc să fac voia Ta (Psalmul 40:7)! Cel care se supune acestei porunci este ambasadorul lui Cristos (2 Cor 5:20) și îndeplinește o misiune de reconciliere.
Duhul Sfânt a spus bisericii din Antiohia: Puneți-i deoparte pentru mine pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat (Fapte 13:2). Însărcinarea lor este un exemplu pentru noi, cum putem continua lucrarea de misiune. După rugăciune și post, li s-a încredințat o sarcină: să meargă și să planteze noi biserici. Chiar dacă nu făceau parte din cei doisprezece (Fapte 1:21-22), acești mesageri aveau o slujbă apostolică, erau ambasadorii bisericilor, fiind chemați ca apostoli ai bisericii (vezi: Fapte 14:14. 2 Cor. 8:23. Fil. 2:25. 1 Cor. 9).
Lucrătorii misionari nu sunt independenți față de biserica care i-a încredințat, deși ar putea fi plecați pentru o perioadă lungă de timp. Pavel și Barnaba au rămas în legătură cu biserica din Antiohia și se întorceau adesea pentru a raporta despre progresul lucrării: „Ajunși acolo, au adunat biserica și au raportat tot ce făcuse Dumnezeu prin ei și cum deschisese ușa credinței pentru neamuri” (Fapte 14:26-27). Misiunea a fost un element de bază, de o importanță vitală, pentru biserica din primul secol. Fără aceasta, biserica nu este o biserică! Trebuie să facem misiunea pentru că așa ne-a poruncit Isus Hristos.
Primele biserici s-au adunat pentru închinare în case. Gospodăria avea o poziție centrală, pentru că nu existau încă clădiri dedicate pentru întâlniri. Mai târziu au construit biserici creștine după modelul templelor păgâne, când creștinismul a devenit o religie stabilită în Imperiul Roman, începând cu anul 313 d.Hr. În Ierusalim, creștinii se întâlneau în curțile templului și în case (Fapte 2:64. 5:42). Biserica din Corint a fost fondată prin convertirea familiei lui Iustus și Crispus. În casele lor s-au organizat probabil întâlniri creștine după ce au părăsit sinagoga (Fapte 18:7-8). Cunoaștem despre gospodăria lui Chloe (1Cor 1:11) și a lui Ștefanase (1Cor 1:16): Pavel numește aceste gospodării „biserica din Corint” (1Cor 1:2). La sfârșitul epistolei către Romani, apostolul salută biserica care se reunește în casa lui Aquila și Priscila (Rom 16,3-5), pe cei care fac parte din casa lui Aristobul (Rom 16,10), pe cei din casa lui Narcis care sunt în Domnul (Rom 16,11). O „biserică” separată ar putea fi cei care aparțineau casei lui Cezar (Filipeni 4:22). Biserica din Filipi a fost înființată atunci când Lidia (Fapte 16:15) și familia temnicerului au fost mântuite și botezate (Fapte 16:33-34). În Efeseni, școala lui Tiranus era destinată adunărilor publice, dar apostolul învăța și din casă în casă (Fapte 20:20). Eficiența adunărilor la domiciliu este dovedită de studii misionare recente. Eficiența în misiune a bisericilor mici este de câteva sute de ori mai mare decât cea a bisericilor mari.
Rezultatele au fost imediate, și mari. Ele „au umplut Ierusalimul cu învățătura lor” (Fapte 5:28) și se consideră că „au provocat tulburare în toată lumea” (Fapte 17:6), pentru că au copleșit marile orașe cu Evanghelia. Aveau rezultate permanente: nu trebuiau să sacrifice calitatea pentru cantitate.
Orașele și satele din România sunt situate în cea mai mare parte în văi, legate între ele prin drumuri importante și căi ferate. Dar există și câteva zone îndepărtate, regiuni, care sunt izolate de aceste căi de circulație. Pe baza acestor unități geografice, bisericile ar putea fi plantate în localitățile din apropierea drumurilor principale, în jurul marilor orașe și în orașele și satele îndepărtate. În timpul propriei mele slujbe am urmat metoda Domnului și a apostolilor, plantând noi biserici baptiste maghiare cu ajutorul unei biserici deja mai vechi. Am putea numi această metodă „metoda căpșunelor”. În acest caz, unii dintre predicatori, tineri, corul și orchestra puteau susține noua misiune nu numai până la nașterea ei, ci și după, hrănind-o și educând-o până când aceasta devine viabilă. Această metodă a fost folosită de noi în noile plantații de biserici din jurul orașului Cluj-Napoca: în Ocna Mureș (Marosújvár) și Bădeni (Bágyon), iar în jurul Târgu Mureșului în Cinta (Fintaháza), Idrifaia (Héderfája), Măgherani (Nyárárádmagyarós), Gornești (Genyeszeg), Sângeorgiu de Pădure (Erdőszentgyörgy) și Chibed (Kibéd).
Metoda de altoire s-a folosit de clădirea unei biserici baptiste (românești) deja existente, unde s-au organizat întâlniri separate în limba maghiară, așa cum Apostolul Pavel a folosit sinagogile. Aceasta a fost metoda pe care am folosit-o la Viișoara (Aranyosegerbegy), Turda (Torda) și Gherla (Szamosújvár), în jurul orașului Cluj-Napoca.
O altă metodă este misiunea în oraș, stabilind un centru misionar important, așa cum a făcut Pavel în Corint și Efes. În istoria bisericilor noastre s-au înființat centre similare, la Salonta și Oradea, mai târziu la Diosig și Nușfalău. La Cluj și Târgu Mureș am organizat, de asemenea, conferințe misionare periodice, sesiuni de formare și am dezvoltat tot felul de eforturi logistice conexe. Aceasta a fost metoda lui C. H. Spurgeon, de asemenea, care a predicat mai ales la Londra, dar lucrarea sa a avut un impact major în întreaga țară, în special în sudul Angliei.
Metoda păpădiilor este, când sămânța este purtată de vânt la distanțe mari și este plantată acolo. Apostolul Pavel obișnuia să-și trimită colaboratorii în diferite locuri. La fel, V. Nagy Lajos din Biharia a fost trimis la Târgu Mureș, Filpișu Mic și Reghin, unde prin slujirea sa s-au născut noi biserici.
Pentru a face misiune așa cum au făcut-o Isus și apostolii, avem nevoie de inițiativă și elocvență, captivând auditoriul cu ingeniozitate și creativitate, depășind circumstanțele dificile prin puterea Duhului Sfânt.