Mie atât mi-a mai rămas: să mă încred în Dumnezeu – Gheorghe Pop
Autor: SILVIU JURJEU, nepotul fratelui Gheorghe Pop
CONTINUARE
Cănd o ușă se închide, Dumnezeu deschide o alta! Persecuțiile împotriva credincioșilor în timpul regimului Antonescu au culminat cu închiderea bisericilor baptiste și scoaterea Cultului Baptist în afara legii prin Decretul- Lege nr. 927 din 28.12.1942. Chiar și în timpul acestor persecuții, când bisericile erau sigilate, fr. Gheorghe Pop ținea slujbe și botezuri în locuința sa și a oficiat un botez chiar în incinta Spitalului Caritas, din București, str. Traian. Bucurie mare, când după terminarea războiului în anul 1944 bisericile baptiste primesc din nou dreptul să funcționeze legal! Fratele Gheorghe Pop avea un dar aparte, de a aduna în jurul său pe cei dornici să asculte Cuvântul Domnului. Încuraja tinerii, îi invita la amvon, la fel ca și pe cei credincioși care veneau din alte biserici, chiar dacă erau penticostali sau creștini după evanghelie. Unul din tinerii îndrăgiți de fratele Gheorghe Pop, chemat de multe ori la biserică și apoi la masă în perioada de după război a fost fratele Pit Popovici, care într-o discuție cu subsemnatul își aducea cu mare bucurie aminte de acele zile de părtășie avute cu fratele Gheorghe Pop. Anul 1944 îl găsește pe fr. Gheorghe Pop un om încă voinic, plin de sănătate și dornic de lucrări mari împreună cu Domnul său. Folosește experiența câștigată anterior și de data aceasta, cu cheltuieli minime transformă cu acordul proprietarului (Ioan Vlad) o parte din locuința acestuia din Sos. Mihai Bravu nr. 384 în lăcaș de cult. Aici mută și sediul Comunității nr. 4 din București (mutată din str. Aurel Botea) al cărui Președinte era fr. Gheorghe Pop. Înzestrat cu un spirit organizatoric deosebit, a fost un pastor autentic, care predica Cuvântul Domnului cu putere și un curaj din partea Duhului Sfânt, care l-a făcut să ardă, să se consume pe el în lucrarea Domnului. Îi plăcea să facă vizite pastorale. Când vizita pe frați, îi întărea în credință, îi cerceta în nevoi, vizitându-i chiar și seara târziu, într-un București distrus de război, fără lumină, cu zăpadă până la genunchi.
În anul 1946, Cultul Baptist din Romania își alege o nouă conducere. Astfel la 16 Aprilie 1946 cu ocazia investirii fr. Ioan Dan ca Președinte al Cultului Baptist și a depunerii jurământului față de Patrie în fața Ministrului Cultelor – dl. Mihai Ralea, fr. Ioan Dan este însoțit de un grup de frați păstori și lucrători.
Foto 2: Foto cu grupul de frați păstori și lucrători care l-au însoțit pe noul Președinte la festivitatea depunerii jurământului. Președintele Ioan Dan în mijloc primul rând, fr. Gheorghe Pop, al patrulea dinspre stânga spre dreapta, în rândul din spate.
La Congresul Cultului din anul 1948 de la Buteni, în prezența împuternicitului Departamentului pentru Culte, fratele Gheorghe Pop, luptător neînfricat pentru dreptate și drepturile bisericilor, intervine energic și propune alegerea noului Președinte al Cultului direct de către Congres și nu ca înainte, prin propunerea unei comisii stabilite adhoc. Manipulat de inspectorul pentru culte, Congresul nu a acceptat însă propunerea fratelui Pop, care și cu acea ocazie a arătat un curaj deosebit, indiferent de circumstanțe și eventualele repercursiuni.
În perioada 1948-1954 fratele Pop Gheorghe a ocupat poziția de vicepreședinte al Cercului Pastoral din București.
Și înainte de război, dar și în toată această perioadă de după război, fratele Gheorghe Pop a lucrat și ca angajat în diferite alte locuri pentru a putea susține familia mare cu care îl binecuvântase Domnul. A avut un atelier de cismărie, apoi a lucrat ca Agent de asigurări sau ca referent administrativ la Ministerul Silviculturii. Pierde acest ultim post din cauza intervențiilor sale pentru cumpărarea și modificarea unui imobil în biserica, pe str. Chilioarei nr. 18, biserica existentă si astăzi în acea locație.
Anul 1954 aduce noi persecuții din partea noilor stăpâni vremelnici. Apare Reglementarea cu privire la programul serviciilor divine în biserici, prin suprimarea serviciilor divine de duminica seara. Fratele Gheorghe Pop nu acceptă această Reglementare, supune această decizie Adunării bisericilor pe care le coordona, care votează și ele împotriva reglementării, la fel ca și Adunarea generală a Comunității de București; “Ziua de duminică este ziua Domnului și nu putem umbla cu jumătăți de măsură!”. La ședința Adunării generale extraordinare ținută în biserică a participat si dl. Coman, șeful împuterniciților din Ministerul Cultelor. Fratele Pop Gheorghe dă cuvântul și dl. Coman care apreciază modul de abordare a antevorbitorilor și anunță adunarea că va informa corespunzător forurilor superioare competente. Rezultatul, cu Adresa nr. 27780/10 noiembrie 1954, Ministerul Cultelor comunică Cultului Creștin Baptist că li se retrage recunoașterea și sunt destituiți din toate funcțiile administrative și cultice următorii: Pop Gheorghe, Garoiu Viorel, Bele Petru….
În anii care au urmat, cu ocazia Zilei naționale de 23 August, de 7 Noiembrie, de Crăciun sau înainte de alegeri, era chemat pentru interogatorii, declarații, etc. Toate aceste persecuții începute, trăite încă din tinerețe și continuate l-au slăbit, l-au copleșit și în scurt timp face 2 infarcturi. Cu toate că era bolnav în anul 1967, la 69 de ani pleacă într-o călătorie misionară în țară, cu trenul, parcurgând aproape 2000 km . În localități deplasarea o făcea utilizând curse locale sau chiar pe jos. Așa a vizitat biserici din jud. Arad, Bihor, Caraș Severin. Ultima vizită misionară a făcut-o la biserica din Balaci, unde în anul 1931 făcuse un botez, atunci când fuseseră și bătuți de localnici cu pietre și ouă clocite.
Dacă frații din conducerea cultului de atunci l-au uitat și nu au făcut nimic pentru reabilitarea lui, bisericile și frații îl primeau cu mare bucurie. Prieten bun cu fr. Petru Truța, a fost invitat de acesta chiar să meargă ca pastor în America, dar fratele Gheorghe Pop rămâne lângă turma încredințată lui, de Domnul, în România. Corespondează cu fr. Truța, iar acesta îl invita la o vacanță de 3 săptămâni petrecută împreună în România în anul 1967, vizită imortalizată în fotografia de mai jos.
Foto 3: Foto cu vizita fratelui Truța în România. Fratele Petru Truța în mijoc, în primul rând, cu cravata albă: fratele Gheorghe Pop al doilea de la stânga spre dreapta în rândul doi. În anul 1967 în fața bisericii “Basarab” (actuala Golgota) din București.
După încercări de a reveni oficial la amvonul bisericilor, memorii înaintate la conducerea Cultului la Departament, la organele de stat și chiar la Primul Ministru, rămase fără succes, face al treilea infarct și se stinge încet, ca o stea, la 19 Octombrie 1969 .
Fratele Iosif Sărac este predicatorul, bun prieten, care a ținut slujba de înmormântare la Cimitirul “Izvorul Nou” din București unde fratele Pop Gheorghe a fost înmormântat.
Una din cântările preferate ale fratelui Gheorghe Pop a fost aceasta:
„Mie atât mi-a mai rămas: să mă încred în Dumnezeu, să-L ascult și pas cu pas, să fiu după placul Său.
Refren: Pot totul în Hristos, El e tăria mea, sunt învingător prin El, fie lupta cât de grea.”
O parte din informațiile din acest al treilea episod, au fost preluate din cartea fr. Ioan Bunaciu: „Crâmpeie din istoria propovăduirii evangheliei în bisericile baptiste din România” – editura Făclia 2011.
Ele au fost preluate de fr. Bunaciu de la unchiul meu Ilie Pop, fiul fratelui Gheorghe Pop care a întocmit o scurtă biografie a tatălui său, informații provenind din viața de familie a familiei Pop, lucru neconsemnat în publicația menționată, a fratelui Bunaciu.
Aduc un omagiu celui ce a fost Ilie Pop (trecut la Domnul), unchiul meu, fiul fratelui Gheorghe Pop, pentru slujirea lui, consemnarea în manuscris a multora din aceste informații, precum și pentru activitatea dumnealui de inginer proiectant/constructor a mai mult de 45 biserici evanghelice (lăcașe de cult, atât în București, în Ploiești, Deva, Reșița, Țigănești, etc.