Blog #5

Interviu cu compozitorul Sebastian Țună, absolvent UEO

Atunci când vorbim despre trudă, gândul ni se îndreaptă către un efort deosebit, o muncă istovitoare, o strădanie excepțională. Truda este o cerință indispensabilă, indiferent de domeniu, în căutarea obținerii unor rezultate vrednice de laudă. De altfel, numai truda poate transforma un lucru obișnuit în ceva măreț, care să poată face diferența și care să aibă un impact pozitiv în ceea ce îi privește pe oamenii din jur. Truda și sacrificiile sunt imperios necesare cu atât mai mult în domeniul muzical, unde orele de muncă cresc calitatea rezultatului.

Chiar dacă muzica a fost, de când se știe, parte din fostul student al UEO, fratele Sebastian Țună, acesta scoate în evidență importanța muncii, frumusețea rezultatelor obținute prin trudă, și, nu în ultimul rând, puterea exemplului celor care l-au influențat în alegerile pe care le-a avut de făcut după finalizarea studiilor și care au căutat aprobarea Domnului în fiecare lucrare pe care o aveau de dus la îndeplinire.

Despre impactul pe care Universitatea Emanuel l-a avut în viața lui, despre modul în care Dumnezeu a lucrat prin oamenii potriviți la momentul potrivit, dar și despre binecuvântările unei frunți asudate de trudă grea discutăm cu fratele Sebastian Țună, absolvent al secției de Muzică.

Anii de facultate sunt, de obicei, ani critici, când în viața studenților își fac apariția tot felul de oameni, oameni care fie lasă o mireasmă plăcută în urma lor și te ajută să înflorești la rândul tău, fie descurajează și rănesc adânc. Acest lucru se poate întâmpla atât pe plan spiritual, cât și pe plan profesional. Care este impactul pe care Universitatea Emanuel l-a avut în viața dvs., în perioada anilor de studiu, din perspectiva dorinței de trăire în ascultare și sfințenie?

R: În cazul meu, precum și al celor mai mulţi dintre cei care ajung să studieze la Universitatea Emanuel, îndemnul la ascultare şi sfințenie îmi era familiar. Cu toate acestea, a fost încurajator exemplul acelor profesori şi colegi care se străduiau să fie plăcuți Domnului și, în același timp, excelau şi din punct de vedere profesional. Această experiență mi-a dat imboldul necesar spre a face din disciplină un mod de viață. Consider că privilegiul de a sta în prezența lor în acei ani a accentuat în inima mea dorința de a trăi în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie și, în plan profesional, de a fi devotat în tot ce fac, având ca obiectiv excelența.

Multe persoane au o aplecare spre muzică și chiar sunt hăruite în acest sens cu mult talent și multă dăruire, iar chemarea de a-i învăța pe alții să iubească muzica, și nu orice fel de muzică, pare a fi cu atât mai măreață. Care a fost pentru dvs. momentul în care ați realizat că sunteți chemat la aceasta? Există o astfel de sclipire, un astfel de moment revelator, există ceva înnăscut care v-a lăsat mereu să știți că asta veți face sau a fost o decizie mai târzie?

R: Dragostea mea pentru muzica s-a manifestat de când mă știu. Îmi plăcea în mod deosebit să improvizez la diverse instrumente și să ascult muzică interpretată de orchestre. Prin clasa a IX-a am descoperit un program de notație și producție muzicală, Anvil studio, pe care l-am folosit în anii de liceu. În acest program am realizat, primitiv, câteva aranjamente instrumentale şi am avut niște tentative de creații originale. Câțiva ani mai târziu, condus de dorința de a învăța muzică (eram interesat de armonie și orchestrație), am optat pentru studii de licență în Pedagogie muzicală la Universitatea Emanuel din Oradea.

În acea perioadă, îl știam de la Universitatea Emanuel doar pe fratele Teodor Caciora și auzisem despre fratele Nicolae Bica. Ulterior, am cunoscut ceilalți profesori, între care şi maestrul Sabin Păuţa. La acea vreme coordona un modul intitulat „Elemente de compoziție muzicală”. Îmi aduc aminte cu multă plăcere de primul curs; m-a fascinat mărturia sa şi tot ce a prezentat, în general, despre compozitor și compoziție. La finalul cursului eram convins că în sfârșit am posibilitatea să învăț ce mi-am dorit. Întâlnirile cu maestrul Sabin Păuţa au fost decisive în ce privește parcursul pe care l-am urmat în vederea formării profesionale.

Aș preciza că, mai mult decât ce am învățat de la dânsul, m-au influențat încurajările şi recomandările sale. Adesea, când îi arătam ce am lucrat, pe lângă faptul că aprecia ce am făcut, îmi spunea că am potențial şi că aş putea să ajung un compozitor bun, cu condiția să studiez serios compoziția muzicală. Ca urmare, după finalizarea studiilor de licență urmate la UEO, am făcut pasul spre studiul compoziției muzicale la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.

Aici mai fac o precizare necesară: sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru fiecare profesor pe care l-am avut ca student la universitatea ,,Emanuel”. Îi apreciez și respect, pentru că de la toți am învățat. Finalizez răspunsul la această întrebare afirmând că Dumnezeu mi-a dăruit pasiunea pentru compoziție muzicală şi a înflăcărat-o la acea vremea, prin intersecția mea cu maestrul Sabin Păuţa şi cu profesorii pe care i-am avut la Universitatea Emanuel.

Cu toții cunoaștem faptul că orice lucru frumos și binefăcut necesită practică îndelungată, multe ore de muncă și studiu intens. Știind că trebuie să facem orice lucru „ca pentru Domnul”, dar și pentru că suntem oameni, supuși limitărilor, uneori obosim. Care este lucrul care vă ambiționează cel mai mult atunci când simțiți că nu mai puteți, că ați obosit și aveți nevoie de o pauză?

R: Orișicine se ostenește să realizeze ceva valoros, inevitabil ajunge la acele momente de oboseală sau chiar de descurajare. În astfel de situații, uneori este necesară o pauză, alteori suntem nevoiți să depășim acele momente prin muncă. Dumnezeu binecuvântează hărnicia – adică pe cel ce muncește, dar tot El a dăruit şi timpul pentru recreație – noaptea, ziua de odihnă, sărbătorile şi chiar anul sabatic, toate pentru refacerea celui ce se ostenește în lucrarea lui. Înțelepciunea și chibzuința se reflectă și printr-un bun management al timpului, iar un bun management al timpului ne ajută să ne atingem țelurile și să găsim echilibrul necesar între muncă şi odihnă.

În ce mă privește, în pofida tuturor limitărilor, descurajărilor şi chiar a nedreptăților, consider că pentru a face o lucrare „ca pentru Domnul”, adică în termenii excelenței, sunt necesare patru ingrediente: credința, pasiunea, perseverența şi răbdarea. Dumnezeu ni le-a pus la îndemână, ca prin ele să ajungem la acel echilibru despre care aminteam. Ele sunt resursele la care trebuie să apelăm dacă dorim să depășim situațiile menționate. Şi, nu în ultimul rând, cel mai important din tot ce am spus este să ne punem toată încredea în Dumnezeu:

Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima şi-L laud prin cântările mele. (Psalmul 28:7)

În zilele noastre, oamenii, uneori chiar creștini declarați, se pierd în vâltoarea muzicii seculare. Bazat pe experiențele dvs., cum credeți că ar putea un muzician creștin să aibă impact în lumea muzicală? Considerați necesară lupta de a promova muzica de calitate și înălțătoare, ori ați spune mai degrabă că fiecare este liber să asculte și să interpreteze ce fel de muzică îi place?

R: Firește! Un creștin, indiferent de domeniul în care activează, este responsabilizat să fie o bună mărturie în toate privințele: „voi sunteți lumina lumii”.

Credința, seriozitatea şi devotamentul lui includ şi conduita etică, şi pe cea profesională. Identitatea creștinului nu este compatibilă cu corupția, imoralitatea, lenevia sau nerodirea, iar aceasta face diferența, oriunde ne desfășurăm activitatea. Cine este credincios Domnului se deprinde să fie cel dintâi în fapte bune, știind că va primi de la Domnul răsplata moștenirii.

Referitor la promovarea muzicii, am remarcat că aţi spus „să asculte”. Astăzi, marea majoritate „aude” tot felul de muzici la televizor, radio, restaurante, mall-uri, mijloacele de transport etc. Se pot auzi de toate și, din păcate, lipsește prea mult liniștea… într-un astfel de context, plin de stimuli sonori şi vizuali, ni s-a redus dramatic capacitatea de concentrare, și evident, facultatea de a asculta muzică. Ca profesor, nu pot să-i opresc pe studenții mei să nu asculte muzici de calitate îndoielnică ori chiar nocive – dacă le evaluăm din punct de vedere muzical, psihologic sau spiritual, dar, prin aportul meu, pot să contribui la formarea unei gândiri critice, care să dispună de filtrele necesare pentru a identifica și a promova muzica bună.

Chiar dacă este trist ce voi afirma, trebuie să recunoaștem că astăzi, pentru marea majoritate, chiar și pentru unii creștini care frecventează biserici, totul se rezumă la filtrul gustului „îmi place sau nu-mi place”. Aceasta este o consecință a faptului că suntem parte a unei civilizații materialist-hedoniste, în care totul se ierarhizează şi se consumă în baza filtrului plăcerii. În pofida acestui fapt, responsabilitatea profesorilor, a pastorilor şi a părinților este să cultive acea gândire critică, bazată pe valori şi pe principii potrivite cu identitatea noastră în Domnul Cristos. Doar așa se pot activa acele filtre care sunt necesare pentru a alege bine între ce este kitsch şi ce este înălțător.