Evanghelizare personală
„Căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit!”
Una din experienţele cele mai plăcute pentru un iubitor de artă antică este vizitarea muzeului de istorie din Atena. Vizitatorul poate admira acolo unele din statuile pe care, probabil, le-a văzut şi apostolul Pavel când a vizitat Areopagul din Atena (Fapte 17). Experiența apostolului însă diferă radical de cea a vizitatorului modern. Unora ca noi, vizita ne-ar încâta ochii; lui Pavel însă statuile idolatre i-au întărâtat sufletul. Și totuși, apostolul nu s-a retras plin de frustrăi, ci a insistat să se amestece cu filozofii stoici şi epicurieni vorbindu-le despre Cristos. Putem învăţa din exemplul lui Pavel, mai ales aceia dintre noi care trăim înconjuraţi de prieteni, colegi şi vecini nemântuiţi? În Faptele Apostolilor 17, apostolul ne îndeamnă să facem următorii paşi:
IA PULSUL SUFLETULUI TĂU!
Deşi Atena excela în artă, apostolul nu s-a plimbat pe străzile polisului doar pentru a admira monumentele şi statuile impunătoare, mai ales statuile zeilor. Duhul lui Pavel a fost mai mult întărâtat şi mai puţin încântat de frumuseţea idolilor. Cu cât mai mult ne va seduce cultura în mijlocul căreia ne-a aşezat Dumnezeu, cu atât mai puţin vom simţi durerile naşterii şi vom plânge pentru soarta veşnică a celor din jurul nostru care venerează idolii moderni! Pe ucenici i-au încercat sentimente de admiraţie privind la coloanele şi aurul Templului din Ierusalim; pe Domnul Isus l-au podidit lacrimile! Să ai gândul lui Hristos nu înseamnă să devii anarhist faţă de valorile culturii în care trăieşti. Nu înseamnă să îţi distrugi laptopul, mobilul şi televizorul, nici să te separi de prietenii sau colegii care nu îl onorează pe Cristos. Dar dacă cultura a ajuns să te încânte până într-acolo încât nu te lasă indiferent focul care va devora idolii săi şi, împreună cu ei, pe cei care acum îi venerează, atunci fă primul pas: ia pulsul spiritual al sufletului tău, nu doar al celor din jur!
ABORDEAZĂ OAMENII PERSONAL!
Apostolul i-a căutat personal, insistent şi consecvent pe oameni. A mers la Areopag unde se întâlneau filozofii, şi în sinagogi pentru că acolo se închinau iudeii, chiar dacă în final îndrăzneala i-a adus moartea. Ne obligă la vreun răspuns faptul că Isus Cristos nu s-a lăsat căutat, ci a venit să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi? Nu a existat în vremea Noului Testament un apostol despre care să știm că s-ar fi rugat mai intens decât a făcut-o apostolul Pavel. Dar Pavel nu și-a liniștit cugetul doar cu experiența rugăciunii în privat, măcar că fără rugăciune nu ar fi câștigat luptele pe care a fost chemat să le poarte. Știind că ar fi fost „vai de el” dacă n-ar fi predicat Evanghelia, Pavel i-a abordat personal pe oameni – inclusiv pe cei care aveau să contribuie mai târziu la arestarea și condamnarea sa.
FII RESPECTUOS, NU CONFLICTUAL!
Primele cuvinte cu care Pavel i-a întâmpinat pe bărbaţii Atenieni au fost: „În toate privinţele, vă găsesc foarte religioşi!” (vs. 22). Oratorii profesioniști de la Areopag l-au numit „palavragiu”. Ca răspuns, Pavel ar fi putut invoca suficiente motive să atace religia idolatră, falsă şi erotică a grecilor, dar nu a făcut-o. A predica adevărul înseamnă să confrunt întunericul, nu să sacrific respectul. Omul „mic” este nesigur şi va folosi conflictul pentru a domina pe cel de care este intimidat. Omul sigur de mântuirea lui va folosi cu seninătate adevărul pentru a câştiga pe cel pentru care a murit Cristos. Imită-l pe Pavel, care nu a început umilindu-i pe păgâni pentru ce nu ştiau, ci a căutat un numitor comun între credinţa lor şi adevărul biblic. A afirmat partea de adevăr din falsul scrierilor lor: „Voi vă închinaţi unui Dumnezeu necunoscut!” Sună radical, dar nu devin oare un snob complexat, când jubilez scoţând în evidenţă neadevărul din spiritualitatea celor cu care vorbesc? Fii înţelept! Imită-l pe Cristos, care i-a spus cărturarului: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu”!
FII PREGĂTIT, NU DELĂSĂTOR!
Când apostolul le-a spus grecilor: “Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” şi „suntem din neamul lui” (vs. 28), el a citat din poeţii greci Epimenides (Imn pentru Zeus, cca. 600 î.Hr.) şi Aratus (Fainomena, cca. 300 î.Hr.). Deşi evreu, Pavel a depus efortul să înveţe din viziunea şi gândirea grecilor. Greşesc afirmînd că suntem aroganţi pretinzînd altora să ne îmbrăţişeze credinţa, fără să depunem nici cel mai mic efort să înţelegem cum gândesc? În era globalismului informațional nu te considera mai mult decât un „vas de lut”, dar fă totul cu excelenţă „din toată inima, ca pentru Domnul” (Coloseni 3:23)!
CONFRUNTĂ ÎNTUNERICUL CU LUMINA EVANGHELIEI!
Pavel ar fi putut să se limiteze la a-i lăuda pe greci pentru „religiozitate”, sugerându-le subliminal să continue să se închine unui „Dumnezeu necunoscut”. Totuşi, el a refuzat să îndulcească otrava idolatriei şi, mai ales, să sacrifice adevărul Evangheliei. Sau să renunţe la Mesaj invocând scuza că oricum oamenii sunt sătui de vorbărie şi că, în realitate, ei tânjesc doar după faptele noastre bune. Pavel ne învaţă că trăirea frumoasă înaintea prietenilor trebuie să întregească, nu să înlocuiască vestirea Evangheliei. Indiferent de înţelepciunea lor, filozofii stoici şi epicurieni au auzit din gura apostolului cuvinte ca „pocăinţă, iertare şi învierea din morţi”! La fel şi cei din jurul tău şi al meu!
FII GATA SĂ SUFERI PENTRU CREDINŢA TA!
Unii dintre filozofi l-au numit pe Pavel „palavragiu” şi şi-au bătut joc de învierea din morţi. Într-unul din numerele revistei Charlie Hebdo, desenatorul Renald Luzier (Luz) a caricaturizat iubirea în Sfânta Treime într-o ipostază pornografică homosexuală. Dar Pavel a resimţit mai mult decât înţepăturile ironizării sau abandonul din partea celor care ar fi trebuit să îl încurajeze cu prezenţa lor. Pavel chiar a fost turnat ca o jertfă. Sau, în cuvintele lui Richard Wurmbrand: „Gardienii ne-au interzis cu orice preţ să predicăm celorlalți prizonieri. Ştiam că dacă ne descoperă, primeam o bătaie soră cu moartea. Unii dintre noi am hotărât să plătim preţul privilegiului de a predica, aşa că am acceptat condiţiile impuse de comunişti. Aveam o înţelegere: noi predicam, ei ne băteau. Noi eram fericiţi predicând, ei erau fericiţi când ne băteau, aşa că toată lumea era fericită!”
„Ferice va fi de voi când oamenii vă vor prigoni din pricina Mea!”
Acest articol a fost publicat anterior în cartea Plăcerea Imperativului (Oradea: Editura Universității Emanuel, 2015).