Blog #15

Copiii și Împărăția lui Dumnezeu

Serialul The Avengers (Răzbunătorii) este foarte popular în rândul copiilor și adolescenților. Supereroii au devenit modele de urmat și transmit mesajul că oriunde, oricând există vreun „salvator” care vrea binele umanității. Gândirea tinerei generații este în așa fel modelată încât nu mai au nevoie de Dumnezeu pentru că ei înșiși sunt potențiali supereroi. 

Însă realitatea prezentată în Biblie este una foarte diferită de lumea supereroilor. Noi oamenii nu suntem supereroi, ci ființe care au nevoie de mila lui Dumnezeu. Fără Creatorul universului nu putem nici respira. Existența noastră depinde în totalitate de dragostea lui Dumnezeu. Astfel, când suntem în probleme sau situații dificile, singurul care ne poate ajuta este Atotputernicul Dumnezeu. Și pe deasupra, când ne dăm seama de faptul că lupta cea mai aprinsă o avem cu noi înșine, că dorim să facem binele, dar nu reușim datorită egoismului și păcatului care s-a lipit de noi ca o a doua haină (natură), atunci tot Dumnezeu vine și prin Fiul său, Isus Cristos din Nazaret, își manifestă pasiunea, dragostea și grija divină prin iertarea păcatelor și transformarea noastră în copii ai lui Dumnezeu.

Lumea copiilor este una flexibilă, plină de imagini fantastice, unde imposibilul devine posibil. Din acest motiv suntem responsabili care sunt mesajele, întâmplările, exemplele, poveștile transmise către ei. Dacă le expunem la lumea supereroilor se vor identifica cu acele personaje, învățând că nu au nevoie de Dumnezeu, dar dacă le vorbim despre viața minunată al lui Isus Cristos sau despre experiențele fantastice ale lui Avraam, Iosif, Moise, David, Ilie, Daniel și alții, copiii vor înțelege că în orice moment al vieții îl au pe Dumnezeu alătur de ei, doar și ei să fie alături de Dumnezeu. 

Zilele trecute m-am întâlnit cu niște învățători de școală duminicală (în jur de 40). Pe baza declarațiile lor 10% dintre ei și-au dedicat viața lor lui Dumnezeu sub vârsta de 10 ani, iar 20% peste vârsta de 18 ani. Majoritatea au luat decizia de-al urma pe Isus Cristos în perioada de 10-18 ani. Mi-am adus aminte de un studiu realizat în România în anii 90 la care au participat în jur de 1000 de tineri adulți din bisericile baptiste maghiare și s-a constatat faptul că majoritatea tinerilor până la 35 de ani au luat decizia de-a avea o viață cu Dumnezeu în perioada de 10-20 de ani. Ce ne spun aceste statistici? Vârsta cea mai prielnică de-a vorbi despre realitatea minunată al lui Dumnezeu este perioada copilăriei și a adolescenței. 

Cine va merge să le vorbească copiilor și adolescenților despre lumea, împărăția lui Dumnezeu? Cine se va apleca asupra copilului care plânge să i se arate și faptic dragostea lui Dumnezeu? Cine va avea răbdarea să stea alătur unui adolescent rebel care se închide în sinea lui, pentru a experimenta răbdarea lui Dumnezeu? … Poți fi tu cel care ascultând chemarea lui Dumnezeu să mergi la copii și adolescenți și să le vorbești despre realitatea bucuriei de-a trăi cu Dumnezeu prin Isus Cristos. 

Premisele pentru lucrarea cu copiii și adolescenții sunt:

1. Dragostea pentru copii și adolescenți!
2. Înțelegerea lumii copiilor și a adolescenților!
3. Inimă deschisă de-a învăța de la copii și adolescenți!

Înainte de-a porni la drum, de-a lucra printre copii și adolscenți, pune-ți întrebarea: cât de bine te simți în preajma copiilor? Dacă te deranjează „gălăgia”, voia bună generată de copii, dacă simț nevoia exacerbată de-a le disciplina, dacă crez că locul copilului este pe ultimul scăunel în liniște, atunci ar fi bine să te îndrepți către un alt câmp de misiune. Copiii au nevoie de dragostea necondiționată pe care ne dă Dumnezeu tuturor! Domnul Isus nu s-a simțit deranjat de copii, din contră, când ucenicii au încercat să le țină departe de el, atunci Isus a spus: „Lăsați copilașii să vină la mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei” (Matei 19,14). Domnul Isus le-a luat pe cei mici în brațe, le-a binecuvântat, le-a dat ca model. Dacă ești dispus să te apropi cu dragoste de copii și să-ți folosești mâna, nu la disciplinare, ci la îmbrățișare, mângâiere, să-i ți mâna copilașului când învață să se roage, atunci ești bine venit în lucrarea cu copiii. 

Lumea copiilor și adolescenților pe de o parte este foarte bogată, pe de altă parte este foarte limitată. Multitudinea de informații, impresii și trăiri cu care se întâlnesc, uneori sunt greu de înțelese, prelucrate. Gândirea preșcolarului este egocentrică, adică nu poate vedea lucrurile din perspectiva altora, doar din propria perspectivă. Această gândire este depășită la vârsta de 6 ani, când realitatea pentru copil este construită din elemente concrete, obiective, având dificultăți de-a înțelege abstractul. Iar la vârsta adolescenței lucrurile devin incerte, fiind nevoie de reorganizarea informațiilor pentru a le putea integra într-o structură proprie de gândire. Astfel, lucrătorul de pe câmpul misiunii va adapta mesajul în funcție de nivelul de înțelegere a copiilor și adolescenților. Apostolul Pavel a scris: „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil” (1Corinteni 13,11). Dacă dorim să ne facem înțeleși de copii, va trebui să le vorbim pe înțelesul și pe limbajul lor. 

Un lucrător experimentat știe că nu numai transmite valori prin atitudine, comportament și vorbe, ci și el învață la rândul lui de la copii și adolescenți. Domnul Isus spune: „dacă nu vă veți face ca niște copilaș, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor” (Matei 18,3). A învăța de la copii entuziasmul, capacitatea de gândire flexibilă și creativă, încrederea naivă și necondiționată, este un câștig neprețuit.   

Dacă simți dorința arzătoare de-a împărtășii adevărurile biblice copiilor și adolescenților, ești bine venit între lucrătorii de școală duminicală și liderii de tineret.    

Annamaria Balla, PhD

Lector universitar UEO

Psiholog clinician și educațional principal, supervizor

Președinte, Organizația de Școală Duminicală a Bisericilor Baptiste Maghiare din România