Cel mai bun loc pentru a învăța
Interviu cu Manuela Pop, absolventă Litere UEO
Veștile bune și amintirile frumoase își găsesc ecoul în special în dreptul absolvenților. Anii pe care i-au petrecut la Universitate Emanuel au trecut, dar punerea în practică a tot ce au învățat rămâne cu ei pentru tot restul vieții. Înțelepciunea pe care au ales să o cultive a adus o maturizare intelectuală, dar și spirituală.
Manuela, în multele ore petrecute în sala de curs, la bibliotecă sau capelă, ai văzut cu trecerea anilor o creștere spirituală a ta, dar și a celorlalți colegi?
R: Universitatea Emanuel este locul în care am simțit că sunt în atelierul lui Dumnezeu. Am avut ocazia să învăț să privesc lumea dintr-o perspectivă biblică, să îmi revizuiesc bazele credinței și să cresc în cunoașterea lui Dumnezeu. Da, am văzut o creștere spirituală, pe lângă dezvoltarea academică.
Majoritatea celor care au venit la Universitatea Emanuel au fost la licee de stat, unde au studiat o gamă largă a literaturii, uneori chiar și opere/articole care nu ar trebui discutate nici măcar cu un adult, cu atât mai puțin cu un adolescent. După cei trei ani petrecuți în UEO, vezi lecturarea unor asemenea opere într-o altă lumină? Te-a ajutat învățătura spirituală în alegerea cărților potrivite?
R: Eu am absolvit un liceu de stat, profil filologie, am avut ore de română și literatură universală, unde am studiat opere esențiale pentru o cultură generală, capodopere literare. Anii petrecuți la UEO nu m-au determinat să văd literatura în altă lumină, dimpotrivă, am învățat, cu ajutorul profesorilor, să apreciez literatura și să respect operele din literatura universală. Perspectiva creștină asupra lumii pe care am dobândit-o în urma anilor petrecuți la Universitatea Emanuel m-a influențat în ceea ce privește alegerea cărților pe care le citesc, în mod special din perspectiva cărților teologice.
Creștinii sunt chemați la a evangheliza lumea. Scrisul este o metodă prin care ne putem împlini această chemare, iar ceea ce face și mai eficientă această lucrare este faptul că avem la dispoziție o varietate de metode prin care putem duce vestea bună a Evangheliei în orice punct de pe hartă.
Te-ai gândit vreodată să te apuci de scris din plăcere? Totodată, te-ai gândit că ceea ce ai scrie ar putea avea un mare impact asupra celor din lume?
R: Nu am considerat niciodată scrisul ca parte a darurilor mele spirituale. Consider că am multe de învățat citind ceea ce au așternut pe hârtie oameni înzestrați, încercați. Cărțile sunt prietenii mei, mentorii mei. Aș alege să dăruiesc cărți pentru a produce un impact semnificativ în viața cuiva decât să scriu pentru acest motiv.
Unii dintre scriitorii creștini bine vânduți ajung să scrie cărți doar pentru cantitate, dând la o parte calitatea scrisului și învățătura spirituală. Ce crezi că îi determină să recurgă la o asemenea schimbare? Care crezi că este lucrul care ar putea „salva” generația viitoare de scriitori creștini?
R: Cred că generația noastră ar putea fi salvată prin smerenie. Mă refer la a face un pas în spate și a cunoaște ce au gândit marile minți ale lumii, a înțelege frământările din spatele marilor capodopere ale literaturii, smerenia de a învăța înainte de a produce ceva nou. Fără a avea o minimă cultură a literaturii, cred că generația noastră regresează literar. Deși risc să spulber aspirațiile unor minți visătoare, nu consider că un student la Litere este neapărat un viitor scriitor.
Care sunt gândurile pe care ai vrea să le lași viitorilor boboci ai specializării Litere din cadrul universității? Care ar fi motivele pentru alegerea acestei specializări, mai ales într-un cadru creștin?
R: Sunteți în cel mai bun loc pentru a învăța. Învățați! Citiți! Investiți timpul vostru la Universitatea Emanuel pentru a fi cât mai pregătiți să Îl slujiți pe Dumnezeu acolo unde vă va chema.