Carl Strobel
Autor: SILVIU JURJEU
Carl Strobel este numele care apare pe publicațiile muzicale ale vremii, pe compozițiile sale. În alte documente apare cu numele scris și în alte moduri precum Karl Strobel sau Carol Strobel.
Era în anul 1902 când un tinerel pe nume Constantin Adorian își cumpăra un harmoniu personal. Era angajat ca drogherist într-o farmacie bucureșteană. La un moment dat, în farmacie a venit un fost coleg de liceu, căruia i-a vorbit despre noul său instrument și despre faptul că este în căutarea unui profesor care să-l invețe să cânte la el. Fostul său coleg, Eduard Strobel, îi recomandă un profesor, pe fratele său Carl. Așa ajunge să ia contact cu biserica baptistă germană din București și cu Carl Strobel, profesorul de harmoniu care îl va învăța să cânte la acest intrument. După convertirea tânarului Adorian în biserica baptistă germană din București și ulterior înființarea primei Comunități creștine baptiste române din București, același profesor, Carl Strobel, îl va însoți pe tânărul Constantin Adorian în noua lucrare, atât ca organist, cât și ca dirijor de cor. Prima activitate a noului convertit, Constantin Adorian, a fost, pentru cațiva ani, aceea de corist în corul bisericii baptiste germane din București, dirijat de Carl Strobel. Acest lucru indică faptul că profesorul Carl Strobel era dirijorul corului bisericii baptiste germane din Bucuresti înainte de anul 1902. (informații preluate din Jurnaul autobiografic al fratelui Constantin Adorian)
Comunitatea baptistă română nr. 1 din Bucuresti ia ființă în anul 1912 și, pe masură ce creștea, se muta în diferite locații închiriate din București. În anul 1916, atât pastorul bisericii, Constantin Adorian, cât și prezbiterul Ioan Branea sunt mobilizați pe front. În toată această perioadă, fratele Carl, care iubea mult comunitatea română, a lucrat în biserică atât ca predicator, cât și ca acompaniator la harmoniu, iar ulterior, ca dirijor de cor. În această perioadă la biserică s-au adăugat 14 suflete, unele dintre ele botezate chiar de fratele Carl Strobel.
La 15 Martie 1922, după termianarea războiului și Marea Unire, după care a urmat și înființarea Uniunii bisericilor creștine baptiste din România, fratele Carl este ordinat ca slujitor în Comunitatea baptistă română nr. 1 din București, unde rămâne și slujește ca dirijor și cântăreț la harmoniu până în anul 1930. (informații preluate din volumul: Un secol de Har – de Silviu Jurjeu și Ilie Pop)
Între timp, ca mulți frați baptiști din acea perioadă, în special cei veniți din Ardeal, își cumpără loturi de casă în Cartierul Ferentari de la un mare proprietar de pământ. Fratele Carl Strobel împreună cu soția sa Wilhelmina au cumpărat mai multe loturi de casă și și-au construit și ei o casă. Îndemnat de Domnul, oferă gratuit Comunității baptiste române nr. 2 (Biserica din Ferentari), la început o parcelă, apoi încă una, loc pe care biserica a construit primul lăcaș de închinare proprietate a unei biserici baptiste din București. De asemenea, a contribuit după anul 1930 la organizarea și funcționarea bisericii din Ferentari, unde a ținut studii biblice, și chiar a predicat. Chiar dacă el a rămas membru al bisericii baptiste germane, era invitat chiar și la o vârstă mai înaintată să predice la Biserica Ferentari. (informații preluate din lucrarea manuscris, nepublicată, despre Istoricul bisericii Ferentari de prof. Ioan Bunaciu – pusă la dispoziție cu amabilitate de fratele Pavel Eugen din biserica Ferentari)
A compus și muzică corală religioasă. Partitura uneia dintre cântările sale, Zwei Rosen, prezentată în foto, a fost tradusă și în limba română de fr. Jean Staneschi de la Comunitatea baptistă română nr. 1 (actuala biserică Golgota din București) și cântată de corul acestei biserici.
În cadrul serviciului aniversar de 10 ani de la înființarea Comunității Baptiste nr. 1 din București, îl găsim pe program pe fratele Carl Strobel cu un Preludiu la harmoniu, acompaniind căntările comune cântate și dirijând Corul Bisericii la acel eveniment din 19 Ianuarie 1923 (foto de mai jos).
Fratele Carl Strobel a iubit lucrarea Domnului. A cântat la harmoniu, a fost dirijor de cor, predicator, compozitor. Dar mai mult ca toate i-a iubit și i-a slujit pe frați, germani, români, maghiari și alte etnii, fiind un bun exemplu creștinesc și de dăruire misionară. A fost chemat acasă la Domnul unde se va bucura pentru veci alături de toți cei care vor fi în slavă, de cei care L-au slujit pe Domnul aici pe pământ și care vor continua acolo cântarea de laudă a Mielului, pentru veci de veci!