Riscul „pandemiei singurătății” și cum să ne facem prieteni în era digitală
Autor: ESTERA CIOBANU
Trăim într-o lume digitală în care întreaga valoare a conexiunii umane se bazează nespus de mult pe comunicarea digitală. Există multe utilizări electronice care oferă avantaje, dar în același timp prezintă efecte extrem de dăunătoare. Dispozitivele electronice oferă acces la informații vaste, simplificând sarcinile și crescând productivitatea. Dar în același timp, utilizarea excesivă a tehnologiei, poate contribui la dependența digitală, poate avea efecte negative asupra sănătății fizice și psihice a adolescenților și poate reduce interacțiunile față în față. Un studiu amplu a evidențiat faptul că oamenii care petrec o mare parte din timp online sunt mai singuri decât cei care își petrec marea majoritate a timpului în diverse activități. Ne întrebăm oare dacă timpul petrecut online îi face pe oameni să se simtă singuri sau dacă persoanele care sunt mai singure petrec mai mult timp online?
Conceptul de „pandemia singurătății” a devenit o preocupare tot mai mare în societatea modernă, mai ales în circumstanțele în care comunicarea digitală înlocuiește multe interacțiuni față în față. În ciuda nivelurilor fără precedent de conectivitate, mulți oameni spun că se simt izolați, deconectați și singuri. „Pandemia singurătății” se referă la sentimentul larg răspândit de izolare care afectează oamenii de pe tot globul, determinat de factori precum deconectarea socială, interacțiunile digitale crescute și schimbările societale. Deși tehnologia digitală permite o conectivitate constantă, ea contribuie în mod paradoxal la singurătate atunci când interacțiunea umană semnificativă este înlocuită de conexiuni superficiale.
Singurătatea, în special în perioada adolescenței și a tinereții, poate fi descrisă ca o stare emoțională dureroasă creată de către decalajul dintre conexiunea socială dorită și cea percepută și este în mod constant identificată ca un motiv de îngrijorare de către specialiști. Tehnologia și internetul nu au făcut decât să agraveze problema. De fapt, mulți profesioniști și influenceri s-au referit tocmai la acest fenomen ca fiind „pandemia singurătății”.
Uitându-ne în urmă la perioada pandemiei, rețelele sociale deveniseră unele dintre cele mai frecvente și uneori singurele modalități prin care adolescenții puteau rămâne conectați cu prietenii. Dar există o diferență între prietenii adolescenților din rețelele sociale și prietenii lor adevărați: sondajul Pew Research Center, realizat înainte de pandemie, a constatat că 60% dintre adolescenți au petrecut timp cu prietenii lor online zilnic sau aproape zilnic, dar doar 24% au petrecut timp cu prietenii lor față în față. Aceste statistici evidențiază modul în care conexiunile online s-ar putea să nu se traducă în relații în viața reală.
Ca orice formă de tehnologie, rețelele sociale au atât avantaje, cât și dezavantaje. Iar când vine vorba de efectele rețelelor sociale asupra adolescenților, există argumente pro și contra de luat în considerare:
- Conexiuni superficiale. Platformele digitale promovează adesea relații superficiale, unde aprecierile, comentariile sau mesajele scurte înlocuiesc conversațiile semnificative. Multe conexiuni online nu au profunzime emoțională, lăsând oamenii să se simtă nevăzuți, în ciuda faptului că au rețele mari de contacte.
- Comparația între adolescenți. Rețelele sociale tind să amplifice sentimentele de inadecvare. Expunerea constantă la momentele importante ale vieții altora poate duce la sentimente de singurătate sau de îndoială cu privire la propria persoană. Urmărirea vieții altora poate crea sentimente de inadecvare sau excludere. Adolescenții de pe rețelele sociale își petrec o mare parte din timp observând viețile celor de vârsta lor. Acest lucru duce la comparații constante, care pot afecta stima de sine și imaginea corporală, exacerbând depresia și anxietatea în rândul adolescenților. Când adolescenții se compară cu fotografiile filtrate și retușate în Photoshop ale colegilor lor și ale celebrităților, se simt adesea inferiori. Acest lucru poate duce la scăderea stimei de sine și la o imagine negativă de sine. În plus, utilizarea rețelelor sociale a fost legată de un risc mai mare de tulburări de alimentație, atât la fete, cât și la băieți.
- Interacțiune redusă față în față. Timpul excesiv petrecut online poate limita semnificativ oportunitățile de interacționare față în față. Aceste conexiuni în persoană sunt esențiale pentru cultivarea bunăstării noastre emoționale și sociale, deoarece promovează relații semnificative, ne îmbunătățesc sentimentul de comunitate și oferă suport esențial, beneficii pe care la interacțiunile virtuale adesea nu le regăsim.
- Încrederea excesivă în tehnologie. Aplicațiile concepute pentru a ne conecta pot crea în mod paradoxal bariere, cum ar fi înlocuirea interacțiunilor spontane cu o comunicare virtuală planificată și controlată.
- Afectează sănătatea mintală. Impactul rețelelor sociale asupra adolescenților poate fi în mod semnificativ dăunător sănătății mintale. Utilizarea rețelelor sociale expune adolescenții la hărțuire cibernetică, probleme legate de o potențială dependență de tehnologie și are ca rezultat mai puțin timp petrecut în activități sănătoase, din lumea reală. Mai mult, calitățile care creează dependență ale rețelelor sociale pot pregăti creierul pentru dependența de substanțe.
Mulți experți consideră că suprastimularea constantă prin site-urile de rețele sociale dereglează sistemul nervos. Ca rezultat, acest lucru duce la agravarea unor tulburări precum ADHD, anxietatea și depresia.
Cu cât adolescenții petrec mai mult timp conectați și pe platformele de rețele sociale, cu atât crește mai mult hărțuirea cibernetică. Un raport din 2020 al organizației L1ght a constatat o creștere cu 70% a discursului instigator la ură în rândul copiilor și adolescenților pe canalele de comunicare de pe rețelele sociale și forumurile de chat populare.
Un studiu amplu de la Cigna a analizat modul în care singurătatea afectează diferitele grupe de vârstă. Studiul a constatat că cei din generația Z au cele mai multe șanse comparativ cu orice altă grupă de vârstă să se simtă singuri, izolați și că această grupă de vârstă este cea mai susceptibilă să aibă o sănătate mintală precară, iar 91% dintre respondenții studiului au experimentat cel puțin o dată pe parcursul unei luni simptome fizice și emoționale în contextul singurătății.
Combaterea pandemiei singurătății
Adolescența este o perioadă în care au loc schimbări fizice, sociale, cognitive și emoționale uriașe. Transformările cerebrale din adolescență sunt cruciale pentru dezvoltare, astfel că este important să se limiteze utilizarea excesivă a tehnologiei care poate crește riscul de tulburări mintale și poate altera dezvoltarea unor relații sănătoase de prietenie.
Prieteniile sunt incredibil de importante în timpul adolescenței. Acestea îi ajută pe adolescenți să aibă un sentiment de acceptare și apartenență. Ele susțin dezvoltarea compasiunii, a grijii și a empatiei. În plus, prieteniile formate și dezvoltate în această perioadă a vieții sunt o parte importantă a formării unui sentiment de identitate în afara sistemului familiei. Aceste prietenii pot fi un punct de sprijin incredibil în a-i ajuta pe adolescenți să facă față perioadelor dificile din viața lor.
Un studiu realizat la peste 111.000 de adolescenți a constatat că cei care au fost integrați în rețele de prietenie aveau o sănătate mintală mai bună decât cei neintegrați. Descoperirile au arătat clar că adolescenții cu mai mulți prieteni au avut mai puține simptome de depresie și au simțit un sentiment mai puternic de apartenență. Mai mult decât atât, investirea în relații de prietenie contribuie la o imagine pozitivă de sine, anxietate redusă, perspective de viață mai optimiste, bunăstare emoțională, viață mai lungă, abilități mai puternice de reglare emoțională, funcții cognitive mai bune precum și mai multă empatie și încredere față de ceilalți.
Este complet firesc ca în acest stadiu al dezvoltării, adolescenții să fie înclinați să își facă prieteni. De fapt, importanța prietenilor în viața de adolescență este atât de semnificativă încât a fi fără prieteni este dureros, la propriu. Imagistica creierului sugerează că părțile creierului care sunt activate de respingerea socială sunt aceleași cu cele activate și de durerea fizică. Astfel, copiii care sunt lăsați în afară simt profund respingerea. Prin urmare, „mă simt exclus” este unul dintre cele mai dureroase lucruri pe care le poate auzi un părinte.
Iată câteva strategii captivante pe care adolescenții le pot implementa pentru a cultiva relații semnificative și autentice în lumea rapidă, conectată digital în care trăim astăzi:
1. Căutați profunzimea: Concentrați-vă pe câteva relații semnificative, mai degrabă decât pe multe relații superficiale. Programați apeluri video sau întâlniri față în față cu prietenii și familia. Prioritizați calitatea față de cantitate. În loc să urmăriți numărul de urmăritori sau solicitările de prietenie, este mult mai satisfăcător să cultivați relațiile semnificative și conexiunile emoționale pe care le aveți deja.
2. Alăturați-vă grupurilor: Fie virtuale sau fizice, alăturați-vă unor grupuri aliniate intereselor voastre, cum ar fi cluburi de carte, echipe sportive sau grupe de misiune.
3. Fiți prezenți în moment: Limitați multitasking-ul în timpul conversațiilor, chiar și online. Arătați interes real pentru ceilalți ascultând activ.
4. Echilibrați timpul petrecut pe ecran cu interacțiunea din viața reală: Prioritizați participarea la evenimente sau activități care reunesc oamenii în persoană și nu ignorați oportunitățile offline. A ne baza în primul rând pe platformele digitale pentru interacțiunea socială poate limita uneori oportunitatea de a cultiva conexiunile profunde care se dezvoltă din experiențele împărtășite în persoană. Explorarea unui echilibru între interacțiunile online și cele față în față îmbogățesc relațiile și întăresc acele legături semnificative.
5. Practicați vulnerabilitatea: Împărtășiți-vă sinele autentic cu ceilalți, atât online, cât și offline. Vulnerabilitatea construiește încredere și conexiune. Angajarea într-un dialog semnificativ este esențială pentru stimularea conexiunilor autentice, mai degrabă decât pur și simplu derularea sau aprecierea pasivă a conținutului. Să ne străduim să participăm mai activ la conversații pentru a construi relații mai profunde.
6. Folosiți tehnologia cu înțelepciune: Folosiți instrumentele digitale pentru a completa și nu pentru a înlocui conexiunile în persoană. De exemplu, utilizați aplicațiile pentru a stabili întâlniri față în față. De asemenea, prezentarea online a unei versiuni extrem de rafinate sau artificiale poate conduce la îngreunarea unei conectări autentice.
Gânduri finale
În timp ce tehnologia digitală are un potențial imens de a conecta oamenii, pandemia singurătății reprezintă un semn de exclamare puternic care ne indică faptul că relațiile autentice necesită mai mult decât ecrane. Să nu uităm că lumea virtuală poate fi un intrus și un concurent în toate relațiile pe care le avem. Avem privilegiul de a avea aceste opțiuni disponibile în generația noastră; dar să ne amintim de faptul că ,,toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine”.
Specialiștii au evidențiat prin studii de specialitate că prieteniile față în față sunt mult mai profunde decât cele online. Există dovezi solide că a fi conectat social poate avea influențe puternice asupra sănătății mintale și asupra bunăstării noastre. O combinație de interacțiune online atentă și eforturi offline deliberate pot ajuta la reducerea decalajului dintre cele două, creând o viață socială mai conectată și mai împlinită.
Referințe bibliografice pentru aprofundarea subiectului
Periyakoil, V. J., & Quill, T. E. (2020). “The worst part is not the pain; it is the loneliness”: Detecting and managing the silent epidemic of loneliness (FR477). Journal of Pain & Symptom Management, 59(2), 484. https://doi.org/10.1016/j.jpainsymman.2019.12.180
Twenge, J. M., et al. (2018). Associations between screen time and lower psychological well-being among children and adolescents: Evidence from a population-based study. Preventive Medicine Reports, 12, 271–283.
Turkle, S. (2015). Reclaiming conversation: The power of talk in a digital age. Penguin Publishing Group.
Descarcă de AICI formatul pdf al articolului.