Blog #44

Autor: Lector univ. Dr. MARIA MOȘUTI

Universitatea de Arte George Enescu, Iași

Anunțul evenimentului organizat în data de 24 mai la Sala Radio din București mi-a stârnit interesul încă de la citirea titlului, Există Dumnezeu, dar mai apoi prin faptul că acesta avea să prezinte publicului un repertoriu exclusiv compus de Nicolae Moldoveanu și prezentat sub formă de concert vocal-simfonic (cu cor, soliști și orchestră).

• Concertul, între așteptări și inedit
• Repertoriul și originile lui
• Veșmântul muzical pentru scena de concert
• De la cântarea congregațională la forma concertantă
• Ecouri în inima interpreților
• Cântarea, proclamator al Cuvantului

Concertul, între așteptări și inedit

Cunoscând destul de aproape activitatea muzicală a Corului și Orchestrei Evanghelic, pe care îi prețuiesc foarte mult, ce aveau să concerteze împreună cu soliștii Ruben Mureșan (tenor) și Magdalena Miu (soprană), dar mai ales cunoscând inima dirijorului Emanuel Bălăceanu pentru cântările compozitorului Nicolae Moldoveanu, m-am apropiat de acest eveniment cu un interes deosebit și cu o dorință arzătoare de a asculta ceva inedit. Pe lângă acestea, recunosc însă că aveam în suflet și întrebarea: oare este scena un loc potrivit pentru muzica aceasta, născută în marea ei majoritate în context de suferință, închisoare, încercare a credinței, persecuție și menită în mare parte să fie o expresie a cântării congregaționale?

Prezentă la concert, cu inima deschisă să absorb fiecare sunet, m-am lăsat purtată preț de aproape două ore și jumătate printr-un univers sonor elegant, creativ, plin de frumusețe muzicală, dar mai ales de trăiri care uneori au stors lacrimi, alteori m-au înălțat până la cer, însă de cele mai multe ori au săpat în mine frământări adânci. Acestea s-au concretizat în urma concertului sub forma câtorva întrebări pe care le aștern în cele ce urmează.

Ce anume face ca muzica lui Moldoveanu să traverseze generații, spații culturale diverse, contexte sociale atât de diferite, să ajungă până la noi, iar nouă să ne trezească cele mai adânci și totodată înălțătoare trăiri?

Și-a închipuit oare vreodată compozitorul că muzica lui va fi cântată pe o scenă de concert, mai cu seamă în interpretare vocal-simfonică (întrebare care de altfel a fost formulată și de prezentator în timpul concertului)?

Cât ne regăsim ca și generație în trăirile care au născut aceste cântări sau cum e să stai într-un fotoliu comod, într-o sală de concerte elegantă și să asculți ecoul suferinței, al persecuției, al experiențelor profunde cu Dumnezeu? Ce înțelegem și cât prindem noi din acest ecou?

Cât de mult mai rezonăm ca generație cu melosul izvorât din folclorul românesc, impregnat uneori cu trăsături modale, care îmbracă deseori haina tânguirii, a întrebărilor existențiale grele?

Cât de atractivă poate fi această muzică pentru publicul secolului XXI, care, de ce să nu recunoaștem, așteaptă de cele mai multe ori de la cântare să-i producă doar delectare sau chiar euforie?

Din dorința de a-mi răspunde mie personal la aceste întrebări, dar și din aceea de a scrie materialul de față (sper folositor pentru cât mai mulți dintre cititori), am început mai întâi să mă documentez, iar apoi să-i adresez câteva întrebări autorului principal al acestui eveniment, Emanuel Bălăceanu. Rezultatul acestui demers îl regăsiți în pasajele care urmează.

Repertoriul și originile lui

În concertul prezentat pe scena Sălii Radio, sub titlul Există Dumnezeu s-au reunit un număr de paisprezece cântări compuse de fratele Nicolae Moldoveanu, în interpretarea unui efectiv de șaizeci de coriști și șaizeci de instrumentiști în orchestra simfonică, alături de pian, orgă și chitară. 

Patru dintre aceste titluri fac parte din volumul audio Cântări de Nicolae Moldoveanu: Vrednic e Mielul, înregistrat de Corul și Orchestra Evanghelic în anul 2014, în aranjamente realizate de Emanuel Bălăceanu în mod integral: N-am să uit, Isuse Doamne, niciodată (versuri: Traian Dorz), Nu te teme, nu vei fi de-ocară (versuri bazate pe Isaia 54), Vrednic e Mielul, și Te prind fiori (versuri: Costache Ioanid).

Celelalte zece cântări se regăsesc sub titlul albumului audio Există Dumnezeu, înregistrat în anul 2024 (în curs de apariție!) și sunt aranjate pentru cor de Emanuel Bălăceanu. Pe versurile lui Traian Dorz apar titlurile:  Dacă nu-i acuma vremea, Psalmul 22, De n-ai fi tu (împreună cu Moldoveanu), Brațe tari ca ale Tale, Crucea-i ascultarea, Mărit biruitor, Isus și Psalmul 130. Pe versurile lui Costache Ioanid se regăsesc: Există Dumnezeu, De n-ai avut un fiu, iar în versificarea compozitorului, Ție-Ți cânt, Dumnezeul meu.

Orchestrațiile sunt realizate de același autor, cu excepția a patru dintre ele. Astfel, cântările Crucea-i ascultarea și Mărit biruitor, Isus sunt orchestrate de Zsolt Garai, iar Psalmul 130 și Dacă nu-i acuma vremea, de Dor Niculescu.

O scurtă consultare a surselor în care apar scrise aceste cântări relevă faptul că două dintre ele s-au născut chiar în închisoare și fac parte din albumul Cântări din temniță (Crucea-i ascultarea și Mărit biruitor, Isus). Două dintre ele (Psalmul 22 și Psalmul 130) fac parte din proiectul Psaltirea versificată și așezată pe muzică, realizat împreună cu poetul Traian Dorz. Fiecare cântare însă poartă cu sine mărturii zguduitoare; toate s-au născut în urma unor experiențe deosebite cu Dumnezeu sau au născut experiențe profunde cu Dumnezeu în cei ce le-au ascultat cântate de fratele Moldoveanu la acea vreme.

Doar cu titlu de exemplu în acest sens amintim că piesa Nu te teme, nu vei fi de-ocară, a fost cântată de compozitor în închisoare unui frate care trecea prin grea suferință și despre ea, însuși autorul spune că este una din acelea care “au îndulcit amarul fraților noștri în închisoare, și care ne îndulcesc și nouă orice amar în viață și ne dau nădejde în suferință.” Sau despre cântările din care fac parte cei doi psalmi amintiți, autorul spune: “Psalmii aceștia s-au născut în cei mai grei ani de suferință când nu era alt mijloc de comunicare spre întărirea frățietății. Ei au fost mijlocul fericit dat de Dumnezeu, timp de aproape cincizeci de ani (perioada regimului comunist), pentru împrospătarea credinței și pentru păstrarea legăturii frățești. Din pricina acestei activități pe ogorul Evangheliei Domnului Isus Hristos am avut mult de suferit din partea securității statului, fiind condamnat la ani grei de temniță și nu numai atât, ci după eliberare, am fost tot timpul hărțuiți prin perchezițiile dese la domiciliu, când confiscau manuscrise, cărți, Biblii și benzi magnetice pe care erau înregistrate cântări. Dar prin harul Domnului am mers înainte…”[1]

Veșmântul muzical pentru scena de concert

Am avut întotdeauna un fel de teamă că simplitatea muzicii lui Moldoveanu riscă să fie complicată inutil prin exploatarea vocal-simfonică. Adică, discursul muzical elaborat ar putea fi ispitit să se impună pe sine ca o valoare auditivă, devenind pompos și nu ar rămâne întotdeauna acolo unde îi este locul, în slujba cuvântului. Am întâlnit de-a lungul timpului orchestrații care au dăunat mesajului acestei muzici pentru că aranjorii au fost ispitiți să-și folosească ideile adunate din audiții, interesante de altfel din punct de vedere muzical, dar inutile sau chiar dăunătoare într-un asemenea context muzical.

Acompaniamentele orchestrale din concertul intitulat Există Dumnezeu mi-au spulberat cu totul această teamă. Se vede originalitatea, creativitatea, amprenta personală, dar toate au la bază o cultură sonoră solidă, inspirată din habitatul sonor al muzicii clasice, al imnologiei și, cred eu, cel al oratoriilor lui Paul Constantinescu (în cazul celor realizate de Emanuel Bălăceanu), care și-au pus amprenta asupra orchestratorului principal în timpul studiilor doctorale. Se vede înțelegerea melosului românesc, cu încărcătură minoră, ușor modală (care conduce la interiorizare), uneori dramatică, alteori nostalgică. În cea mai mare parte, prelucrarea muzicală păstrează melodia exact așa cum este, dar o elaborează echilibrat acolo unde este necesar ca limbajul muzical să evidențieze o anumită expresie a textului poetic.

Instrumentele folosite în acompaniament sunt cele care fac parte din orchestra simfonică clasică obișnuită, dar cărora li se alătură câteva cu un potențial expresiv deosebit (vezi percuția formată din glockenspiel, tubular bells, sau clarinetul bas), plus câteva timbre distincte cum ar fi:  orga, harpa, chitara și pianul. Între toate acestea se remarcă deseori partida de suflători (în mod special instrumentele de suflat din alamă), care au de cele mai multe ori rolul de a sublinia dramatismul, dar alteori redau strălucirea și solemnitatea (alături de orgă) ca în Mărit biruitor, Isus sau Ție-Ți cânt, iar alteori au un ton evocator ce amintește de zestrea timbrală a poporului român: buciumul, tulnicul, ca în Dacă nu-i acuma vremea.

Aranjorul evită armoniile extravagante, dure, goale, care ar putea să distragă urechea ascultătorului către sonorități interesante și atât. Armoniile sunt creative, sensibile, dar au rolul de a sprijini starea de reverență, laudă, înălțare, meditație, interogație, ș.a. Ele nu creează tensiuni foarte mari decât acolo unde are loc o acumulare dramatică a discursului muzical, pentru că elaborarea muzicală nu-și propune să producă atracție sonoră pur și simplu, ci slujește prin muzică mesajul textului literar.

Mijloacele de elaborare corale utilizate cel mai frecvent sunt: armonizare pe patru voci (SATB), ușoare polifonii vocale și vocal-instrumentale, monodie acompaniată sau texturi muzicale însoțite de discant și nu evită forța unisonului coral, specific cântării congregaționale, acolo unde expresia simplității se impune. Toate aceste unelte muzicale se supun însă regulilor de dezvoltare adecvate unor imnuri devoționale.

În concluzie, veșmântul muzical croit pentru cântările din concertul Există Dumnezeu subliniază în general melodia, ca mijloc muzical esențial folosit de compozitor, utilizează sonorități puțin surprinzătoare, care ies ușor din tiparele clasice, dar nu se îndepărtează de expresivitatea melodicii românești a lui Moldoveanu și slujește întotdeauna încărcăturii devoționale specifice cuvântului rostit în aceste cântări.

De la cântarea congregațională la forma concertantă

Concertul Există Dumnezeu s-a născut de fapt din ideea de a prezenta publicului piesele de pe albumul cu același nume, la care se adaugă, așa cum am notat mai sus, patru piese de pe primul album al Corului și Orchestrei Evanghelic, bazat pe cântările lui Moldoveanu.

Cum au ajuns să înregistreze aceste cântări?

O invitație din partea organizatorilor de a participa la Simpozionul „Moldoveanu” care se desfășura la Sibiu (undeva prin anul 2009) produce mai întâi o preocupare pentru a aduna și a prelucra coral un repertoriu care să poată fi prezentat acolo. Participarea le aduce multă încurajare și îi provoacă de fapt să exploreze tot mai mult acest repertoriu, realizând ulterior, că după doi ani de muncă, au adunat un număr de zece cântări prelucrate, numai bune de înregistrat.

O vizită a dirijorului la fratele Moldoveanu acasă, prilejuiește, pe lângă întâlnirea cu compozitorul, un prim contact cu suflul viu, personal al muzicii lui. Află în acea zi cât de mult ține autorul la notația muzicală, cum interpretează el cântările și bineînțeles, ascultă multe povești legate de textele cântărilor, de nașterea lor dar și peripeții legate de deformarea acestora.

Al doilea contact cu casa lui Moldoveanu a fost în anul 2007, când, după participarea cu Corul Evanghelic la înmormântarea fratelui, au fost rugați de fiica acestuia să meargă și „să umple golul” lăsat de plecarea la Domnul a tatălui. Întâlnirea s-a transformat într-o părtășie deosebită și casa a fost umplută de cântări, dar tot atunci s-a născut și dorința de a face ceva mai mult pentru ca aceste cântări să fie făcute cunoscute de tot mai mulți oameni. Astfel s-a concretizat planul de a înregistra un prim album cu cântările lui, fapt ce s-a și împlinit în anul 2014, când apare Vrednic e Mielul.

După primul album, care deschide apetitul pentru aceste cântări, urmează o perioadă de căutări înspre un repertoriu cu piese mai dinamice, mai complexe, și bineînțeles, multă muncă de  elaborare muzicală. Echipei se alătură susținători din toate domeniile necesare unui astfel de proiect: forțe interpretative, media, finanțe. În tot acest timp Corul Evanghelic participă la mai multe proiecte muzicale, dar hotărăște să revină la cântările lui Moldoveanu care lăsaseră un ecou puternic în inimile tuturor.

Încurajați de oameni cu inimă largă, conștientizează că au deja un repertoriu bogat cu care pot porni la drum pentru un al doilea album, dar și mai mult, că e momentul să folosească ceea ce au acumulat în atâția ani pentru a chema la mântuire pe cât mai mulți. Așa începe o muncă asiduă, ce culege roadele atâtor ani de explorare, care se intensifică în anul 2023, se finalizează în anul 2025 în proiectul muzical Există Dumnezeu și aduce bucurie și bogăție în inimile noastre prin concertul de la Sala Radio și albumul audio pe care abia îl așteptăm!

Ecouri în inima interpreților

„Cântarea care m-a atins cel mai mult”, spune autorul proiectului, „este Psalmul 22. Mă aflam în apropierea plecării tatălui meu la Domnul, care trecuse prin suferințe foarte mari, la care noi nu am putut fi martori pentru că era în spital. În psalmul acesta avem experiența personală a autorului îmbinată cu profeția. Rezonanța cu experiența mea personală m-a ajutat să înțeleg puțin încărcătura dramatică a cuvintelor exprimate în psalm și care prefigurează strigătul lui Isus Hristos pe cruce: «Dumnezeul Meu, o, Doamne, pentru ce M-ai părăsit și de ce Te depărtezi? »

Întrebarea «de ce? » este redată muzical prin intermediul unei octave ascendente, care poate releva mai multe expresii în muzică, dar aici subliniază o întrebare sfâșietoare. A fost grea selecția strofelor pentru că a trebuit să păstrez doar șase din douăsprezece. Le-am ales pe cele care surprind momentele de descurajare de la început și apoi am mers spre momentul pivot al psalmului în care atenția se îndreaptă cu încredere spre Dumnezeu atunci când este rostită acea rugăciune a nădejdii: «scapă-Mă!» După ea urmează proclamarea și lauda proiectate în Apocalipsa, când toate neamurile se vor închina Mielului. Înțelegerea acestui mesaj așezat pe o astfel de construcție muzicală mi-a dat aripi, a fost un punct de plecare care a făcut să curgă parcă tot ce a urmat ca muncă la acest proiect muzical. Sigur că au urmat și multe încercări, dar Domnul a fost bun și a dat biruință!”

Într-un timp de retragere cu corul au avut prilejul să vorbească despre ce ecou au cântările la care lucrau în inima coriștilor, își amintește dirijorul. Mărturiile au fost uimitoare! Una dintre coriste, care suferise o traumă în copilărie, se întâlnise în adolescență cu cântarea Există Dumnezeu care i-a răspuns la frământarea: „Dacă Dumnezeu există, de ce s-a întâmplat tot ce s-a întâmplat?” Odată cu răspunsul la această întrebare a venit și certitudinea că Dumnezeu există. Iar versurile strofei a patra i-au fost vreme îndelungată sprijin în viața de credință și au ținut-o aproape de Dumnezeu: „Nu-i calea noastră veșnic însorită/Nu-i viața totdeauna un palat,/Dar o trăim, căci merită trăită,/ Când peste lumea asta mărginită/ Există Dumnezeu cu-adevărat!”

Mărturiile au fost multe, profunde și au revelat faptul că, pentru cei mai mulți coriști, mesajul acestei cântări are o semnificație și un ecou deosebit. Chiar dacă creștinii au deja certitudinea că Dumnezeu există, și ei au nevoie ca acest adevăr să fie consolidat, reîmprospătat, reînviat în viața de credință, iar cântarea la care facem referire îndeplinește cu prisosință acest rol. Și pentru că de-a lungul timpului au curs multe mărturii și de la public legate de această cântare, Există Dumnezeu a fost aleasă să dea atât titlul albumului audio cât și a evenimentului de la Sala Radio.

Cântarea, proclamator al Cuvantului

Melodismul lui Nicolae Moldoveanu este suficient de ofertant ca să poată naște dezvoltări muzicale inedite, așa cum sunt de altfel cele la care facem referire în această cronică, dar trebuie să te apropii de el cu grijă și o cultură muzicală solidă. Elaborarea vocal-simfonică prezentată sub formă de concert în seara zilei de 24 mai pe scena Sălii Radio a dovedit din plin acest fapt, iar interpretarea Corului și Orchestrei simfonice Evanghelic, alături de soliști, sub bagheta dirijorului Emanuel Bălăceanu, a dovedit maturitate interpretativă, finețe, profunzime, profesionalism și multă inimă investită într-un concert de excepție.

Muzica lui Moldoveanu are sensibilitatea și limbajul muzical potrivit să ajungă la inima omului contemporan și în mod special la inima românilor, adevăr dovedit și prin faptul că cea mai mare sală de concerte simfonice și corale din țară, care are o capacitate de 941 de locuri, a fost arhiplină.

Corul, în cea mai mare parte format din tineri amatori, a dovedit o maturitate și o rezistență deosebită, făcând față unui concert lung și foarte complex. S-a remarcat omogenitatea și luminozitatea sunetului coral, bucuria de a cânta împreună și o înțelegere profundă a ceea ce fac. Au poate de câștigat puțin în obținerea unei sonorități mai penetrante în mod natural peste sunetul orchestrei, de lucrat la deprinderea de a rosti consoanele cu mai multă îndrăzneală și totodată de a exploata mai mult încărcătura expresivă a acestora.

Pasiunea naște pasiune! Dragostea pentru Cristos, dovedită de viața fratelui Moldoveanu, este binecuvântată peste generații și iată că a născut dragoste în inima lui Emanuel Bălăceanu. Aceasta i-a dat forță, rezistență, creativitate și l-a făcut ca, alături de întreaga echipă implicată, să găsească toate resursele de care a avut nevoie ca să producă un proiect muzical atât de frumos.

Dar peste toate, în Sala Radio, a fost proclamat Cuvântul lui Dumnezeu! Nici nu se putea altfel când, autorul Nicolae Moldoveanu, în momentul venirii la Cristos, își vinde jumătate din rația de pâine și toată rația de lapte ca să-și cumpere prima Biblie (fapt confirmat chiar în seara concertului de fiica sa, Daniela, prezentă în sală).

Poezia lăsată ca moștenire de compozitor, alături de textele lui Traian Dorz și Costache Ioanid, nu constituie doar un cuvânt rostit cu meșteșug poetic, ci unul care poartă cu sine propria zdrobire, propria creștere și care transmite generației noastre ecoul unor experiențe marcante cu Dumnezeu. Din acest motiv, el are puterea să producă cercetare, mustrare, mângâiere; uneori provoacă fiori, alteori luminează, ridică, zidește.

Născută în suferință, cântarea lui Moldoveanu rodește înălțare în inima ascultătorului, pentru că suferința răscumpărată, adică cea trăită în Numele lui Cristos, naște de fapt laudă. Moldoveanu nu și-a plâns propria suferință în niciuna din cântări, ci a lăudat pe Dumnezeul care l-a trecut prin cuptorul suferinței cu scopul de a-Și descoperi slava. Cântările lui sunt pline de această slavă care a umplut și Sala Radio în seara concertului!

Muzica izvorâtă din experiențe autentice cu Dumnezeu naște experiențe autentice cu Dumnezeu și cunoaștere adevărată a Acestuia. Cântările lui Moldoveanu rezonează cu tot ce ai mai profund în interiorul tău. Nu doar că fac să tresalte în inimă tot ce ai înțeles mai frumos despre Dumnezeu în viață, dar îți dau și aripi, născând în tine acea tânjire, acel dor să cauți să-L descoperi tot mai mult pe acest Dumnezeu.

În fine, Cuvântul prezent în cântările fratelui Moldoveanu e unul care suflă peste generații, pătrunde prin întuneric, aduce lumină și creează punți între comunitățile de credincioși, conectându-ne pe toți la adevărata sursă a bucuriei din muzică. Ascultând cântările lui, poți afirma cu toată tăria: există Dumnezeu! Și acest Dumnezeu există în cântările lui Moldoveanu pentru că în ele există Cuvântul!

[1] Citat din Introducere la cartea Cântările psalmilor (Psaltirea versificată și așezată pe muzică), Nicolae Moldoveanu, Traian Dorz, Editura Psalmii Cântați, Oradea, 2022;