Donate
[wpml_language_selector_widget]

Blog #32

Înfruntând răcnetul leilor: când bullyingul devine ocazia perfectă

Înfruntând răcnetul leilor: când bullyingul devine ocazia perfectă

 

Când am plecat în Franța pentru programul de doctorat am crezut că voi fi într-un colț de rai. Oh, da, Coasta de Azur e un loc de vis, dar … și o groapa cu lei, lei care răcnesc înspăimântător. Știam din studenția în complexul studențesc din Timișoara nivelul (i)moral al generației mele, dar nu am crezut ca și intre erudiți e tot așa.

Luam zilnic prânzul împreună cu echipa de cercetare. Fiind cel mai tânăr și cel mai nou în echipa, în prima zi am fost în centrul atenției sub scrutinul întrebărilor colegilor pentru a ne cunoaște. În tot acest timp căutam și moduri prin care să îmi prezint identitatea creștină, numai că tonul discuțiilor s-a schimbat foarte mult când au aflat că … sunt însurat.

What? Ești nebun? Ți-ai pierdut libertatea și e doar o chestiune de timp pana când vei începe să plătești pensie alimentară! Doar câteva din înțepături. Apoi au aflat și că sunt creștin și duminica nu pot veni cu ei în cluburi. Și uite așa am ajuns ca – pentru un timp – aproape în fiecare zi să devin obiectul bullyingului. Când eram împreună toata echipa (toți bărbați) fiecare era un macho povestindu-și bombastic aventurile sexuale și afirmându-și disprețul față de cei ce încă mai cred în Dumnezeu, acele superstiții ale bunicilor.

Da, e o problema cu care toți ne confruntăm în tăcere: teama de stigmatizare, ridiculizare, acea presiune subtilă care ne face să ne gândim de două ori înainte de a spune cu voce tare ceea ce credem. Teama de a fi priviți diferit sau de a pierde respectul celorlalți ne face să ne ascundem în umbră, să ne retragem în spatele unui zâmbet fals ca să nu fim priviți ca niște „ciudați” sau „prea religioși”. Oare vor crede colegii că sunt fanatic? Mă vor izola?

 

Ai un nod în stomac numai gândindu-te că trebuie să deschizi subiectul credinței în Dumnezeu? E normal. Bătăi accelerate ale inimii? E normal. Voce emoționată? De asemenea, normal! Să fim sinceri, nimeni nu vrea să fie etichetat sau să piardă respectul celorlalți. Dar stai … oare cei pe care îi apreciem cel mai mult nu sunt oamenii sinceri și curajoși? Nu cumva autenticitatea noastră valorează mult mai mult? „Mă vor place?”, „Voi fi considerat cool?” e un mod greșit de a analiza o situație. E o întrebare care nu are un răspuns garantat. Eu chiar aș argumenta că vei fi mult mai respectat(ă) daca ai curaj să îți afirmi credința. Dar acum te-as provoca să te întrebi altceva: „Merita Dumnezeu?” Răspunsul la întrebarea asta e clar și fără echivoc, iar reamintirea acestui adevăr te va ajuta să faci pasul credinței mai ușor, îți va întări convingerea că evanghelizarea e una din cele mai minunate oportunități în viață.

Dar mai e ceva ce îți pot garanta: Dumnezeu va fi cu tine!!! Fii atent ce mi s-a întâmplat mie (sunt convins că a fost călăuzirea lui Dumnezeu): soția mea a venit cu ideea de a-i invita la o cina pe colegii mei, dar … și aici e secretul … nu pe toți deodată, ci unul câte unul.

Este incredibil ce diferit e un macho atunci când povestești cu el într-un cadru prietenesc, când nu are la masă față de cine să se laude. Vei descoperi foarte rapid că și el e tot un suflet, cu frici și frământări ca ale tuturor și … pe măsură ce vei clădi relația vei trăi surpriza să îți mărturisească cât de falsă e viața lui(ei), că acele relații nu sunt nicidecum ca în filme, că se zbate în multă nefericire și … că întrebarea – ce sens are viața dacă nu există nimic după moarte? – îi dă fiori.Nu voi uita niciodată vizita unui coleg în biroul meu (după ce fusese cu noi la cină): când a intrat s-a asigurat că suntem singuri, s-a uitat la mine în ochi și a zis: Băi Țundrea, dacă aș găsi și eu o fată cum ai găsit tu, m-aș însura!

Reacția mea a fost: Ferească Dumnezeu! La cât de imoral ești ai nenoroci acea fată și oricum nu o meriți! De aici, discuția a fost extrem de vie și a fost oportunitatea perfectă să îi împărtășesc evanghelia. Am putut să îi spun că o asemenea relație nu se poate clădi decât între un om transformat de Cristos și o altă fată care de asemenea are inima transformată de Cristos. Poți crede că un macho ar putea lăcrima? Bineînțeles, a urmat o lupta puternică în inima acelui coleg între binecuvântarea pe care și-ar fi dorit-o de la Dumnezeu și oferta plăcerilor de o clipă ale păcatului. Însă în tot acel timp s-a petrecut o schimbare extraordinară: bullyingul pur și simplu s-a evaporat și în locul lui s-a instalat un respect care a fost o mare încurajare. Bullyingul e doar pentru un timp. Așteaptă cu răbdare momentul în care intervine Dumnezeu și vei trăi experiențe incredibile.

Știai că 85% din creștinii de azi L-au primit pe Cristos ca Mântuitor înainte de vârsta de 18 ani? Știai că procentul trece de 90% înainte de 21 ani?

WOW! Daca ești licean sau student, atunci ești în cea mai strategică etapă din viața ta din punct de vedere evanghelistic! Ai cele mai mari șanse să ai parte de cea mai extraordinară experiență a vieții: un suflet să ajungă să se întoarcă la Dumnezeu prin mărturia ta.

Dar acum simt că mai trebuie să atingem un subiect sensibil: s-a cuibărit cumva în mintea ta ideea că oricum oamenii nu se mai schimbă? Rezistența la stigmatizare e un gen de luptă spirituală, dar necredința e mai subtilă. Aici e pur și simplu o ispită perfidă a diavolului de a ne minții. De fapt, Biblia spune că el e un mincinos, tatăl fiecărei minciuni.

Așa că și aici vin cu aceeași invitație: pune-L la încercare pe Dumnezeu! Roagă-te ca acel om: Doamne, aș vrea să cred, ajută necredinței mele! Îndrăznesc din nou să anticip: e doar o chestiune de timp până când vei trăi o experiență incredibilă – aceea de a fi parte în lucrarea lui Cristos de mântuire a unui suflet.

Zilele trecute am întâlnit un caz foarte rar: un copil de 12 ani care a mărturisit public visul inimii lui, acela de a deveni păstor. Deja plătește destul de scump pentru mărturisirea lui încasând o doza serioasă de bullying din partea prietenilor. Ultima experiență m-a copleșit însă.

Mergea cu câțiva prieteni într-o excursie și pe tren colegii l-au provocat să îi evanghelizeze pe alți doi tineri care se urcaseră în compartiment cu ei. Daca vrei să fi păstor va trebui să faci asta! Micul evanghelist a primit provocarea cu bucurie și a inițiat dialogul cu băieții prin câteva întrebări: Cum vă cheamă? Unde mergeți? Voi credeți că exista Dumnezeu?

De fiecare data a primit răspunsuri de un singur cuvânt, seci și reci. Micul nostru evanghelist nu s-a dat bătut și a continuat cu încă 3-4 întrebări pana când a fost clar că cei doi tineri nu aveau chef să vorbească cu el. Rar mi-a fost dat să văd o inimă atât de tristă. Nu îi venea să creadă că nu a reușit să le stârnească măcar interesul de a vorbi cu el puțin pe tema credinței în Dumnezeu.

Da, există și riscul dezamăgirii – să vrei să împărtășești evanghelia, să nu ai parte deloc de bullying, dar să te lovești de indiferență. Nu e chiar la fel de neplăcut ca stigmatizarea, dar îți poate zdruncina credința.

Acum, toate aceste probleme se pot rezolva. Iată ce îți propun (acești pași trebuie făcuți simultan):

  • Mergi înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și mărturisește-I ce te reține să îi evanghelizezi pe colegii tăi. Descarcă-ți liber toată inima înaintea Lui.
  • Citește biografiile oamenilor Bibliei. Vei vedea că și ei au trecut prin aceleași frământări ca tine: de exemplu Moise în fața lui Faraon, Ilie în fața curentului vremii, Petru în seara trădării versus Petru în fața Sinedriului, …
  • Intră în ucenicia unuia mai matur spiritual ca să te echipezi. Uneori n-avem energie pur și simplu pentru că ne este foame. Învățarea evanghelizării personale și o echipare de bază în apologetică cu răspunsuri bune la obiecțiile scepticilor moderni, îți va da mult curaj, îți va întării credința enorm.
  • Compilează o listă de colegi (foști colegi) și fă un pas prin credință căutând oportunități prin care să le spui evanghelia. Sună un actual/fost coleg și invită-l la o shaorma în oraș. Doar unul odată.
  • Bucură-te! Bucură-te mult de tot văzând cum tainic Duhul lui Dumnezeu începe să lucreze. Ar putea urma o perioadă în care lucrurile merg tot mai rău: e acea zbatere a Celui Rău care aruncă în joc artilerie grea simțind că pierde un suflet.

Încheind meditația, m-am gândit ce s-ar fi întâmplat dacă cei care mi-au spus mie evanghelia ar fi fost în schimb paralizați de frică. Dacă ar fi spus: Nu, Doamne, nu eu! Încă nu sunt pregătit. Dacă Emi nu va reacționa bine? Dacă îl pierd de prieten? Dacă își va bate joc de mine? În plus, contextul în care suntem … nu se mai poartă evanghelizarea personală!

Ca să îi vindece de îngrijorare, Domnului Isus le-a prezentat ucenicilor măreția Tatălui lor ceresc. În finalul acelei predici a rostit una din cele mai surprinzătoare afirmații din toate Evangheliile: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția.” (Luca 12:32).

WOW! Ai observat? Păstor. Tată. Împărat. Un verset foarte scurt, trei adevăruri mari. Foarte mari. Păstorul care ne caută, Tatăl care ne adoptă și Împăratul care ne iubește. El e Dumnezeul care merge cu tine în evanghelizare!