Blog #41

Autor: CARMEN FĂGĂDAR

Descarcă articolul e-book în format PDF

Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? (Romani 10:14,15)

Există un paradox al vieții noastre moderne: niciodată până acum nu am fost atât de conectați și totuși niciodată nu ne-am simțit atât de singuri. Stăm împreună la o masă, dar vorbim prin mesaje. Împărtășim pe internet frânturi din viața noastră, dar tânjim după relații profunde, în care să „fim văzuți” cu adevărat!

Dar imaginează-ți că-ntr-o seară, în lumina slabă a ecranului unui smartphone, un tânăr care navighează distrat pe rețelele de socializare dă peste un clip video. E scurt, e simplu, fără muzică dramatică, doar o persoană care vorbește. Iar vorbele lui rezonează adânc: „Ești iubit. Nu ești singur. În Hristos, cele mai adânci întrebări pe care le ai despre viața ta, au răspuns”.

Este ușor să respingem social media ca fiind un loc al trivialității, un spațiu pentru meme-uri și autopromovare, pentru bârfe despre celebrități și tot soiul de indignări politice. Și totuși, dincolo de acest prim strat de suprafață, se întâmplă ceva mult mai profund. Oamenii – oameni obișnuiți, cu anxietăți, speranțe, cu diverse întrebări și frământări – folosesc internetul nu doar pentru divertisment, ci și pentru căutarea sensului.

Care ar trebui să fie atunci rolul celor care împărtășesc Evanghelia, cel mai important mesaj transmis vreodată, care aduce sens, semnificație și nădejea ce trece dincolo barierele timpului?

1. Evanghelia și tehnologia

A vedea evanghelizarea prin (social)media ca o evoluție nouă sau chiar suspectă înseamnă a înțelege greșit istoria. Creștinismul a prosperat mereu în contextul „revoluțiilor” tehnologice și a metodelor de comunicare.

Primii creștini și-au răspândit mesajul prin epistole, scrise de mână și purtate pe distanțe mari. Reforma a fost alimentată de presa tipografică, făcând ca pentru prima dată Scripturile să fie accesibile oamenilor obișnuiți. Multe evanghelizări ale secolului XX au fost transmise prin radio și televiziune, aducând Mesajul Speranței în milioane și milioane de cămine.

Chiar dacă metodele și mjloacele de transmitere s-au schimbat, dorința umană din spatele lor nu s-a schimbat. Fie că este vorba de cerneală pe pergament sau de pixeli pe un ecran, oamenii își pun în continuare aceleași întrebări: Cine sunt eu? De unde vin și încotro mă îndrept? Chiar există un Dumnezeu care mă vede cu adevărat?

Mai mult, un fapt ciudat și totodată intrigant e că, în mijlocul acestei revoluții tehnologice, nu devenim mai puțin aplecați spre spiritualitate, ci poate chiar mai mult. Studiile arată în mod constant că, deși oamenii sunt tot mai conectați digital, ei tânjesc tot mai mult după ceva real, autentic. Tocmai pentru că viața a devenit așa de pe repede înainte, atât de instantanee și de superficială, mulți caută cu și mai mare foame ceea ce este etern, nepieritor. Căci El a pus în noi toți gândul veșniciei (Eclesiastul 3:11)!

Evanghelia se dovedește din nou și din nou că nu e un mesaj de modă veche, care se luptă să fie auzit într-o lume modernă. Ci este un răspuns atemporal, chiar și în mijlocul neliniștii pe care a creat-o modernitatea.

2. Un amvon ciudat

Dacă cineva ar proiecta mediul perfect pentru conversații pline de semnificație, conversații despre credință, Dumnezeul adevărat, eternitate, probabil că la prima vedere social media nu ar fi printre primele alegeri. Aceste canale media sunt zgomotoase, efemere, izolante, adesea ostile nuanțelor și favorizând segmentarea, viața în bula proprie. Pun preț pe concizie, versuri de x caractere, în detrimentul profunzimii, premiază performanța în detrimentul sincerității. Și pe deasupra, totul poate fi cufundat în anonimat

Totuși, în mod paradoxal, este și locul în care milioane de oameni vin să pună aceleași întrebări la care credința încearcă să răspundă.

• Un antreprenor care și-a dedicat viața construirii unei afaceri de succes simte totuși un gol interior pe care profitul și recunoașterea nu-l pot umple. Navigând pe social media, dă peste un scurt mesaj: „Ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?” (Marcu 8:36). Îi atrage atenția. Îi rămâne în minte. Și pentru prima dată se întreabă dacă există o altă definiție a reușitei decât cea pe care a urmat-o întreaga sa viață.

• O tânără care a pierdut pe cineva drag, copleșită de durere, găsește un clip video în care cineva vorbește despre speranța creștină: „Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi” (Apocalipsa 21:4). Nu este o predică lungă, ci doar câteva cuvinte. Dar în ele simte o mângâiere neașteptată. Nu știe dacă poate crede, dar pentru prima dată își dorește să afle mai mult despre acest Dumnezeu care promite o viață fără suferință.

• Un student aflat într-o cameră de cămin, departe de familie, înconjurat de oameni dar totuși simțindu-se singur, găsește un verset postat de cineva: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). E o propoziție simplă, dar diferită de tot ce a citit până acum. Se întreabă ce ar însemna să creadă că există Cineva care nu l-ar abandona niciodată. Și începe să caute.

Și iată că lucrurile care fac ca social media să fie atât de efemeră – viteza și accesibilitatea sa – sunt exact cele care permit acestor mici clipe să se întâmple. Ele sunt momente de har într-un spațiu conceput special pentru distracție / distragere. Sunt pietricica din pantofi, deschizând drumul căutărilor profunde.

3. Mesajul Evangheliei pe ecrane

Răspândirea Evangheliei rămâne acela de a o afirma pur și simplu, în mod clar, corect și cu îndrăzneală – căci credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos (Romani 10:17). Social media abundă în astfel de oportunități – de la expunerea Cuvântului lui Dumnezeu prin predici, versete/texte biblice, meditații, la mărturii ale modului în care Dumnezeu a lucrat în ipostaze personale, dovezi ale harului mântuitor și transformator.

Responsabilitatea evanghelizării poate fi privită și din perspectiva de A FI și de A FACE.

(I). A FI: Mesagerul este primit odată cu mesajul, de aceea trebuie ca iubirea noastră pentru aproape să se vadă în orice acțiune, vorbă, atitudine (Sursa: https://www.parkbaptist.org/blog/2015/01/what-does-god-say-about-social-media.html).

1. Iubirea aproapelui prin reflectarea viziunii biblice despre lume și viață.

Social media nu este doar un instrument de comunicare, ci și o reflectare a convingerilor noastre. Ceea ce postăm, distribuim sau comentăm spune ceva despre viziunea noastră asupra lumii și vieții. În acest sens, Scriptura ne cheamă să ne raportăm la lume prin prisma istoriei răscumpărătoare a lui Dumnezeu: creație, cădere, răscumpărare, glorificare.

2. Iubirea aproapelui prin modul în care folosim cuvintele.

Biblia este plină de avertismente despre puterea cuvintelor. Social media oferă o platformă unde cuvintele noastre pot fi văzute de sute sau mii de oameni, iar responsabilitatea noastră este enormă. Trebuie să fim conștienți că fiecare postare, comentariu sau mesaj privat este o mărturie despre Hristos.

3. Iubirea aproapelui prin exercitarea autocontrolului.

Dacă rețelele sociale încurajează răspunsuri rapide și impulsive, Scriptura ne învață despre disciplina și controlul emoțional. Este important să ne întrebăm: cât timp petrecem pe social media? Ne îndepărtează de rugăciune, de relații autentice sau de slujirea altora? Rețelele sociale pot fi un instrument folositor, dar și o capcană.

4. Iubirea aproapelui prin demonstrarea înțelepciunii.

Nu orice opinie trebuie exprimată online. Nu orice discuție trebuie câștigată. Înțelepciunea biblică ne îndeamnă să ne alegem bătăliile cu discernământ. Fie că este vorba de interacțiuni online sau offline, creștinii trebuie să fie lumini în mijlocul unei culturi care adesea promovează ura, superficialitatea și lipsa de respect.

(II). A FACE: Mesajul nostru în mediul digital este o combinație a următoarelor funcții (sursa: https://www.sdadata.org/digital-evangelism-blog/category/social-media/5):

• Conținut: Crearea de conținut digital de impact este lucrul de bază. Tehnologiile moderne permit chiar și celor fără experiență profesională să producă materiale relevante, accesibile și eficiente. Autenticitatea mesajului primează calității estetice.
• Distribuție: Dacă în trecut Evanghelia se răspândea prin materiale tipărite, casete audio sau DVD-uri, astăzi mediile digitale schimbă regulile jocului. Platformele moderne, precum Google și Facebook, permit o distribuție strategică a mesajului, atingând audiențe largi prin algoritmi avansați. Astfel, mesajul Evangheliei poate ajunge nu doar la cunoscuți, ci și la oameni din afara rețelelor personale.
• Comunitate: Interacțiunea este cheia evanghelizării digitale. Dacă în trecut internetul era un mediu pasiv, Web 2.0 a transformat comunicarea într-un dialog. Mai mult decât intercațiunea și contactul personal, în lumina a ceea ce învățăm din Scriptură, trebuie încurajată integrarea într-o comunitate bisericească sănătoasă din preajmă.

5. Provocarea și responsabilitatea acestor vremuri

Desigur, există pericole. Mediul online implică riscuri ce țin de superficialitate, autopromovare, de tentația de a măsura succesul în like-uri și share-uri. Este ușor să devenim atât de concentrați pe a ajunge la mulți încât să uităm să avem grijă de unul singur.

Și totuși, atunci când este făcută bine, cu umilință și înțelepciune, evanghelizarea digitală are puterea de a ajunge la cei care nu ar păși niciodată într-o biserică, care nu au întâlnit niciodată un creștin, care caută, dar nu știu încă ce caută.

Dacă luăm în serios chemarea de a merge în toată lumea (Matei 28:19), trebuie să recunoaștem că acest lucru – acest spațiu digital, acest scrolling fără sfârșit, această căutare în tăcere a sensului – face parte din lumea în care am fost trimiși.

Întrebarea nu este dacă Evanghelia are ce căuta pe social media. Întrebarea este suntem gata să fim prezenți în locurile în care oamenii sunt deja angajați în căutare.

Timp de secole, creștinii au călătorit pe distanțe mari pentru a duce mesajul speranței celor care nu l-au auzit încă. Astăzi, câmpul de misiune este la fel de aproape ca ecranele noastre. Chemarea rămâne aceeași: „Cum vor auzi dacă nu le spune cineva?” (Romani 10:14)