Donate
[wpml_language_selector_widget]

Blog #35

Deosebind lucrurile alese: 21 de întrebări pentru revalorizarea Evangheliei în închinarea comunitară

Deosebind lucrurile alese: 21 de întrebări pentru revalorizarea Evangheliei în închinarea comunitară

“Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu (Fil.1:9-11).”

A deosebi lucrurile alese, vrednice, când vine vorba de închinarea congregațională, ar trebui să implice o abordare holistică a ceea ce presupune acest mod de închinare; ar trebui ca toate elementele ei să fie filtrate prin aceleași filtre, să existe un standard comun în ce privește întreaga manifestare duhovnicească a închinării noastre împreună, la modul concret. Cum se face însă că astăzi asistăm la o ambiguitate și neomogenitate atât de frapante în ce privește consecvența acestor filtre în închinarea comunitară? Cum de s-a putut ajunge uneori chiar la manifestări de anvergură în care coexistă teologia cea mai înaltă și muzica cea mai de jos, învățătura cea mai nobilă și arta de ghetou?

Principiile și standardele unei închinări biblice nu lasă loc unor asemenea discrepanțe, decât dacă sunt ignorate sau distorsionate. Ele sunt purtătoare și aducătoare de lumină și de coerență între gândire și practică, în toate aspectele cunoașterii și relaționării cu Dumnezeul cel viu și vrednic.

Însăși expresia lucrurile alese implică un standard înalt, și necesitatea deosebirii, a selecției. Întrebările care urmează propun o sinteză a acestor principii de selecție în ce privește închinarea, îndeosebi închinarea prin artă/muzică, referindu-ne mai concret la creația artistică (sau ,lista’ de creații) destinată închinării comunitare:

  1.    Îl glorifică pe Dumnezeu? Glorificarea lui Dumnezeu este scopul închinării – Rom. 11:36, Col. 1:15-18, Apoc. 4:11, 5:12
  2. Este în acord cu Cuvântul Lui Este în acord cu Cuvântul Lui atât în conținut, cât și în modul de exprimare – Col. 3:16a – se referă în mod specific la Cuvântul lui Hristos în cântarea/creația muzicală, 2 Tim. 3:16, 17, Evrei 13:15
  3. Este centrată în persoana lui Isus Hristos și în Evanghelia Lui? Are ca prioritate tema regenerării prin jertfa lui Hristos? Închinarea comunitară ar trebui să aibă în centru lucrarea de răscumpărare a lui Hristos – Apoc. 1:5b-6, Apoc. 5:12, Efes. 1:7
  4. Este în acord cu revelația de Sine a lui Dumnezeu în natură, în Scriptură și în Hristos? Între altele, reflectă armonie, ordine, echilibru, caracter moral ireproșabil, smerenie, dependența de Dumnezeu, dragoste frățească, iubire jertfitoare? – Evrei 13:15, Luca 11:2
  5. Prezintă Evanghelia în mod corect și fără echivoc? – Fapte 20:27 – „Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu”
  6. Este accesibilă și acceptabilă cultural? Reflectă caracterul etnic/multi-etnic al congregației? – 1 Cor. 14:19, 1 Cor. 9:20, Apoc. 21:26
  7. Edifică Biserica și educă în cunoașterea Scripturii? – Col. 3:16a, 2 Tim. 3:16, 17
  8. Reflectă raportul special dintre Isus Hristos și Biserica Lui? Hristos este Mirele, Biserica este Mireasa Lui, curățită, sfântă, fără pată, câștigată cu însuși sângele Lui – Apoc. 19:6-8
  9. Este cel mai bun produs al culturii (sau al mixului cultural) reprezentat? – Fil. 1:10, 4:8, Deut. 18:4, Lev. 3:6
  10. Reflectă caracterul inter-generațional al congregației – 1 Cron. 25:8, Ps. 148:12, Luca 1:17
  11. Este debarasată de orice conotație păgână, păcătoasă, ocultă, imorală, obscenă, lascivă/senzuală, ambiguă, condamnată de Scriptură? – 1 Tes. 5:22, Fil. 4:8
  12. Este un canal care să nu împiedice înrâurirea Duhului Sfânt în adunare? – 1 Tes. 5: 19-21, Fil.1:9-11
  13. Este fidelă creștinismului istoric și patrimoniului Bisericii Universale? – Iuda 1:3
  14. Îi onorează pe înaintașii noștri în credință și în artă bisericească? – Evrei 13:7
  15. Aduce un plus de valoare față de creațiile artistice preexistente? – Ps. 96:1, Ps. 47:7
  16. Reflectă, prin modul în care este construită, măiestria creativității divine investite în om ? – Genesa 1:26
  17. Reflectă reverență, teamă sfântă, în conținut și în modul de exprimare – Evrei 12:28-29
  18. Îndemn la pocăință – Isaia 6:1-8
  19. Exprimă foame și sete după Dumnezeu și Cuvântul Lui? – Ps.63:1-2, Ps. 42:1
  20. Este dezbrăcată de haina mândriei omenești și de orice manieră de interpretare centrată asupra omului? Conduce maniera de interpretare spre lauda lui Dumnezeu, sau a omului? – Deut. 4:23, Fil. 2:5-8
  21. Are loc în curăție de inimă și în curăția vieții? Constituie slujirea respectivă un model de urmat pentru cei mi tineri în credință? – Evr. 12:13, 1 Cor. 3:10, Efes. 5:15

 

Vedem chiar în pasajul din Filipeni că adevărul stă în echilibru (este nevoie atât de dragoste, cât și de echilibru). O închinare autentică păstrează acele tensiuni dinamice sănătoase, așa cum este aceea dintre intelect și emoții. Aceasta implică o abordare bine cântărită și bine proporționată, în care prioritățile sunt păstrate în ordinea corectă.

Un bun ghidaj, sau punct de pornire, este teologia liturgică a lui Thomas Cranmer (reformator și martir englez), bazată de principiile: biblic (are în centru Scriptura și principiile ei), accesibil (mesajul este cât mai inteligibil, stilul și maniera sunt abordabile comunității), echilibrat (elementele individuale sunt cântărite în lumina întregului, spre a evidenția ceea ce este central, esențial).[1]

Pasajul din debutul Epistolei către Filipeni este important inclusiv prin faptul că este o rugăciune – indicând astfel primordialitatea subiectului, ca și prin folosirea persoanei a II-a plural (dragostea voastră). Dragostea este prezentată ca virtute centrală, alimentată de cunoaștere însușită și implementată (orice pricepere), rezultând în discernământ spiritual (ca să deosebiți lucrurile alese), având ca țintă sfințenia, asemănarea cu Hristos (să fiți curați), și un caracter complet și integru (plini de roada neprihănirii), bazat pe lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos, pe Evanghelia harului (prin Isus Hristos), scopul ultim fiind glorificarea lui Dumnezeu. Dragostea, cunoștința, înțelepciunea practică, discernământul, sfințenia – au de asemenea un rol de prevenție împotriva derapajelor spirituale (să nu vă poticniți)¸ iar miza este ziua arătării lui Hristos cel glorificat (până în ziua venirii lui Hristos).

Această frumoasă rugăciune a lui Pavel servește ca o declarație de credință și de trăire a închinătorului autentic, care îmbrățișează și valorizează supremația lui Hristos înaintea oricăror alte valori:

Hristos nu a murit ca să ierte păcătoși care continuă să prețuiască orice altceva mai presus de a-L vedea și savura pe Dumnezeu. Și oamenii care ar fi bucuroși în cer dacă hristos nu ar fi acolo, nu vor fi acolo. Evanghelia nu este o cale de a-i aduce pe oameni în cer; este o cale de a-i aduce pe oameni la Dumnezeu. 

Suntem îndemnați așadar să deosebim, să discernem, să căutăm lucrurile alese ale Cuvântului, să umblăm după calea ,nespus mai bună’ (1Cor. 12:31b). Îndemnul este cu certitudine valabil în toate sferele trăirii creștine, deci, cu atât mai mult în ce privește închinarea- scopul nostru ultim, atât la nivel personal cât și comunitar, închinarea împreună ca Trup al Celui ce poarta Numele mai presus de orice nume[1], Evanghelia întrupată– Hristos Domnul.

 

D.Min. ALINA BĂLĂCEANU

Lector univ. dr. EMANUEL BĂLĂCEANU

 

Bibliografie:

Mary L. Conway, Worship Music: Maintaining Dynamic Tension, McMaster  Journal of Theology and Ministry, 7 (2006), 141.

Mark Ashton, R. Kent Hughes, Worship by the Book (Zondervan, 2002), 70.

John Piper, God Is the Gospel. Meditations on God’s Love as the Gift of  Himself.

Filipeni 2:9